ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2001/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2001/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor civile de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 88/F din 18 februarie 2008,
Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului Consiliul Național
pentru
Combaterea Discriminării și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții
B.R., ș.a., împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul
Bistrița-Năsăud, Ministerul Economiei și
Finanțelor, reprezentat de D.G.F.P. Bistrița-
Năsăud și Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției
și Tribunalul Bistrița-Năsăud în solidar să plătească reclamanților pe perioada
1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 și respectiv luna ianuarie 2008,
diferențele salariale rezultate din aplicarea majorării
indemnizației de încadrare brute lunare astfel: 5% începând cu data de 1
ianuarie 2007 în
raport cu luna
decembrie 2006, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 în raport cu luna
martie
2007 și 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie
2007, sume actualizate cu indicele de inflație
începând cu data de 10 a fiecărei luni pentru drepturile bănești aferente lunii
anterioare și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul, Tribunalul
Bistrița-Năsăud să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă
ale reclamanților, referitor la indemnizația de încadrare brută lunară și
valoarea de referință sectorială pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie
2007 și respectiv luna ianuarie 2008.
A fost obligat pârâtul, Ministerul Economiei și
Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumei arătate mai
sus.
Recursurile
declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și
Finanțelor au fost înaintate prin încheierea din 8 iulie 2008 înaltei
Curți de Casație și Justiție, conform art. II din O.U.G. nr. 75/2008.
La data de 23 februarie 2009,
reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat
excepția a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație
și Justiție în soluționarea recursurilor fată de Decizia Curții Constituționale
nr. 104 din 20 ianuarie 2009.
Pentru
considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursurilor
va fi declinată în favoarea Curții de Apel Cluj.
În prezenta cauză, având ca obiect cererea
reclamanților privind obligarea pârâților Tribunalul Bistrița-Năsăud și
Ministerul Justiției la plata sumelor de 5%, 2% și 11% pe perioadele indicate
mai sus, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective
și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale
reclamanților referitor la indemnizația de încadrare brută lunară și valoarea de
referință sectorială pentru aceeași perioadă a fost soluționată în primă
instanță de tribunal.
Recursurile declarate împotriva
sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud au fost înaintate la Curtea
de Apel Cluj, competentă material, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ.,
iar ulterior a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care în art. I și art.
II
a stabilit competența specială a curților de apel și a Înaltei
Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cererilor având ca obiect
acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul din sistemul
justiției.
În art. I alin. (2) din ordonanță s-a stabilit
că „recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de
apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție'", iar în art. II
alin. (3) s-a dispus ca recursurile aflate pe rolul curților de apel la data
intrării în vigoare a ordonanței se trimit de îndată la Înalta Curte.
În raport de aceste prevederi, Curtea de Apel
Cluj a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru judecarea
recursurilor, însă, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art.
I și art.
II
din O.U.G. nr. 75/2008 și a constatat
neconstituționalitatea acestor texte.
Față de această decizie, instanța competentă
material în soluționarea recursurilor declarate împotriva sentinței pronunțate
de tribunal nu se mai stabilește în raport de prevederile art. I și art.
II
din O.U.G. nr. 75/2008, fiind incidente dispozițiile art. 299
alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, prin art. I și art.
II
din O.U.G. nr. 75/2008 s-a stabilit competența de soluționare numai cu
privire la cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate
de personalul din sistemul justiției.
Or, având în vedere cele menționate, competentă
material să soluționeze
recursurile
declarate de pârâți împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița-
Năsăud
este Curtea de Apel Cluj, în favoarea căreia, în temeiul art. 158 C. proc. civ.
se va declina competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de
soluționare a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și
Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Bistrița-Năsăud împotriva
sentinței civile nr. 88/F din 18 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud
în favoarea Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2009.