ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 973/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2008 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia:

- de 5% începând cu 01.02.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006;

- de 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006;

- de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;

- de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;

- de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007;

Prin sentința civilă nr. 177 din 03.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II -a civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a fost admisă excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 1 ianuarie 2007- 1.10.2007 pentru reclamanții LL., NN. și MM., respingând acțiunea formulată de aceștia pe această excepție.

De asemenea, prin aceeași sentință a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și obligă pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, să plătească celorlalți reclamanți pentru perioada lucrată, despăgubiri reprezentând indexările salariale după cum urmează:

- 5 % începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;

- 2 % începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;

- 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.

Au fost obligați pârâții să facă cuvenitele mențiuni privind aceste drepturi în carnetele de muncă.

A fost respinsă ca nefondată cererea tuturor reclamanților pentru perioada 1.02.2006- 1.01.2007.

A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare efectuării plății acestor drepturi.

Împotriva sentinței civile nr. 177 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II -a civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Națională Anticorupție au declarat recurs.

Prin decizia nr. 327 din 30.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II -a civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale a respins ca tardiv formulat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Națională Anticorupție. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

La data de 27.10.2016 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2008, cererea formulată de reclamanții A., B., K., N., Q., R., S., X., Y., EE., HH., JJ. și L. prin care s-a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 177/03.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău Bacău, secția a II -a civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale în dosarul x/2008 al Curții de Apel Bacău, adică de admitere a contestației, în sensul că tranșele de indexare prevăzute de O.G. nr. 10/2007 sunt incluse și rămân păstrate în indemnizația brută lunară de încadrare, fiind datorate lună de lună.

S-a precizat că drepturile reprezentând creșterile salariale cu 5 %, cu 2 % și cu 11 % le-au fost recunoscute doar până la 9 noiembrie 2009.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ., având în vedere că titlul a cărui lămurire se cere a fost pronunțat sub imperiul vechiul C. proc. civ.

La data de 09.12.2016, în cadrul aceluiași dosar au formulat aceeași cerere și reclamanții JJ., HH. și L..

Pârâții, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, au invocat: excepția tardivității față de dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes având în vedere că titlul a fost executat în totalitate și respingerea contestației ca neîntemeiată având în vedere că acordarea indexărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și pentru viitor constituie o chestiune de fond, care nu se poate analiza pe calea contestației la titlu.

S-a invocat de asemenea incidența Deciziei în interesul legii 25/14 noiembrie 2011.

Prin încheierea din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2008, s-au respins excepția tardivității contestației la titlu și excepția lipsei de interes, precum și cererile de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 177 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II -a civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel Bacău a apreciat că, în ciuda denumirii cererii, ținând cont de motivarea și temeiul în drept, a fost învestită cu două cereri conform art. 281

1

C. proc. civ., situație în care a constatat că o asemenea cerere nu poate fi tardivă, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în art. 281

1

C. proc. civ. și următoarele din secțiunea a VI a Cap. IV din Titlul III C. proc. civ. vreun termen de formulare a unei asemenea cereri. De asemenea, nici prevederile art. 399 C. proc. civ. nu exclud posibilitatea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., ci, din contră, dau creditorului și o altă cale care însă este supusă unui termen (art. 401 alin. (1)

1

C. proc. civ.).

În ce privește excepția lipsei de interes, de asemenea, Curtea de Apel Bacău a respins-o ca nefondată, în condițiile în care reclamanții au invocat cele statuate în Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pe fondul cererilor de lămurire a sentinței civile nr. 177 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, Curtea le-a apreciat ca nefondate, apreciind că nu s-ar dispune lămurirea unui dispozitiv al unei hotărâri emise în anul 2008 în sensul unor evenimente determinate (nu determinabile) în timp și care nu erau în mod obiectiv cunoscute judecătorului care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere.

Întrucât prin sentință "s-a dat mai puțin decât s-a cerut" (reclamanții solicitând în acțiune despăgubiri și pentru viitor), dar nu s-a formulat recurs în care să critice acest aspect, Curtea a respins cererile de lămurire dispozitiv.

Împotriva încheierii din 22.03.2017, petenții A., B., K., N., Q., R., S., X., Y., EE., HH., JJ. și L. au declarat recurs.

La termenul din 25 mai 2017, în ședință publică, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia reține următoarele:

La 20.06.2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte constată însă că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curții de apel.

Potrivit art. 281

1

corob. cu art. 281

3

C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat cererea de lămurire cu privire înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, competența aparținând aceleiași instanțe care soluționează și recursul împotriva hotărârii pronunțate inițial, respectiv curții de apel în cazul de față.

Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursului declarat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei și în consecință:

Declină în favoarea Curții de Apel Bacău competența de soluționare a recursului declarat de recurenții A., N., S., Q., B., L., EE., K., X., R., HH., Y. și JJ. împotriva încheierii din Camera de consiliu pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă la data de 2 martie 2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.