ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 366/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la titlu înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 23 iunie 2016, sub nr. x/2008, contestatorii A., B. și C. au solicitat lămurirea înțelesului, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 212/F- CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul cu nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 484/R- CM din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2009.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 18/2016, pronunțată la data de 4 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2008, a admis contestația la titlu formulată de contestatorii C., B. și A. privind sentința civilă nr. 212/F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de apel Pitești în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimații Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice- reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 212/25.11.2008 pronunțată de Curtea de apel Pitești, în sensul că tranșele de indexare menționate în sentință au fost și rămân incluse în salariul lunar.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, prin sentința nr. 212/25.11.2008 pronunțată de Curtea de apel Pitești în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 484/13.03.2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2009, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C., B. și A. și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților următoarele drepturi bănești: creșteri salariale de 5% începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și sporul de 15% de confidențialitate și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor. Aceste creșteri salariale au fost acordate reclamanților în raport de prevederile O.G. nr. 10/2007, instanțele apreciind că actul normativ trebuie aplicat tuturor bugetarilor, nu doar anumitor categorii, dat fiind scopul acestor creșteri - acela de acoperire a inflației pentru păstrarea puterii de cumpărare.

A constatat Curtea că, O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, a prevăzut majorarea, în trei tranșe, a salariilor de bază. Actul normativ nu a prevăzut că aceste creșteri salariale vor fi eliminate la o dată ulterioară. Ca atare, odată operate creșterile salariale în bază, ele rămân incluse în indemnizația sau salariul de bază și pentru perioada ulterioară.

De altfel, a reținut că, în titlul executoriu al reclamanților s-a prevăzut expres că aceste creșteri salariale se fac "începând cu data de", or dacă intenția judecătorului era de a acorda creșterile numai pentru anul 2007 ar fi folosit sintagma "pentru anul 2007".

A subliniat Curtea de Apel că, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că reclamanții beneficiază de creșterile salariale reglementate de O.G. nr. 10/2007 este o hotărâre constitutivă de drepturi, ce nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească sau prin vreun act normativ ulterior. Atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit prin hotărâre judecătorească, s-a legiferat expres, căci pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se face numai prin legiferare.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că apărarea intimaților Parchetul de pe lângă Curtea de apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, referitoare la apariția unor noi legi de salarizare nu poate face obiect de analiză în prezenta contestație la titlu, deoarece este vorba despre acte normative ulterioare pronunțării titlului executoriu, acte care în mod evident nu au fost avute în vedere de instanțe la momentul respectiv.

În altă ordine de idei, Curtea a apreciat că nu este vorba despre o cerere nouă a reclamanților, așa cum în mod greșit pretind pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci de o contestație la titlu, reglementată de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., text ce permite creditorului ce nu a uzat de procedură instituită de art. 281

1

din cod să formuleze contestație în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În fine, apărarea referirea la pronunțarea deciziei nr. 25/2011 de către ÎCCJ în recurs în interesul legii, a considerat Curtea de Apel că nu poate fi reținută, deoarece, potrivit art. 330

7

alin. (2) C. proc. civ., decizia pronunțată în interesul legii nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești deja pronunțate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Ca atare, decizia nr. 25 pronunțată la 14.11.2011 nu influențează în niciun fel hotărârea judecătorească devenită irevocabilă la data de 13.03.2009.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ., și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ., și modificarea sentinței civile nr. 18/04.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2008, iar, pe fond, respingerea acțiunii formulate de contestatori, ca neîntemeiată, și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 2 martie 2017, Înalta Curte, în condițiile abrogării art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, sub nr. x/2008, reclamanta C. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Ministerul Finanțelor Publice București, în calitate de chemat în garanție, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării București, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, pârâții și chematul în garanție să fie obligați la: acordarea creșterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007 la art. 1 alin. (1) în cele 3 etape, astfel: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; și, cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, și plata unor sporuri.

La 20.06.2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prin încheierea de ședință publică de la 26 iunie 2008, Tribunalul Argeș, secția Civilă, în temeiul disp. art. 1 alin. (1), coroborat cu art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o la Curtea de Apel Pitești spre competentă soluționare, instanță în fața căreia au formulat cereri de intervenție în interes propriu A. și B..

Prin sentința nr. 212/F-CM/25.11.2008, Curtea de apel Pitești, secția Civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis în parte acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 484/R-CM/13.03.2009 a soluționat recursurile declarate împotriva acesteia.

În acest context, se cuvine subliniat că prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, aceasta fiind rațiunea pentru care recursul declarat împotriva sentinței nr. 212/F-CM/25.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția Civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost soluționat de aceeași curte de apel.

Prezentele recursuri au ca obiect sentința civilă nr. 18/2016 din 4 octombrie 2016, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis contestația la titlu și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 212/F-CM/25.11.2008 sus- menționate.

Înalta Curte constată, însă, că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curții de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Așadar, legiuitorul a acordat plenitudine de competență tribunalului în soluționarea în primă instanță a conflictelor de muncă, iar în ceea ce privește soluționarea căii de atac, curții de apel.

Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ împotriva sentinței civile nr. 18/2016 din 4 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2017.