ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2016

Decizia nr. 1725/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 martie 2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că drepturile salariale dobândite prin hotărârea sus-menționată sunt câștigate și pentru viitor.

În susținerea cererii s-a arătat că prin Sentința civilă nr. nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 21007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007, cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Cum, Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, refuză plata integrală a drepturilor salariale câștigate prin hotărârea sus evocată, motivând că aplicabilitatea acestei sentințe se oprește la data de 12 noiembrie 2009, dată la care a intrat în vigoare noua Lege de salarizare nr. 330/2009, reclamantul învederează că se impune lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței sus-evocate. Prin încheierea din 5 aprilie 2016 dată în ședința Camerei de Consiliu, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admisă cererea reclamantului, fiind lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 239/F-CM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2008, în sensul că tranșele de indexare se aplică salariului de bază, rămânând incluse în acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 21007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007, cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Dispozitivul acestei hotărâri a fost lămurit prin încheierea din 13 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, "în sensul că potrivit minutei acesta este următorul: admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, la plata către acesta a creșterilor salariale de 5%, începând cu 1 ianuarie 2007, 2% începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, toate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu obligarea pârâtei Curtea de Apel Pitești de a efectua cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.

A fost respinsă acțiunea formulată împotriva Guvernului României și a Ministerului Economiei și Finanțelor". Recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României și Curtea de Apel Pitești, împotriva Sentinței civile nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, (a cărui dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 13 ianuarie 2013) au fost respinse prin Decizia nr. 495/R-CM din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2009.

Cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, a fost apreciată ca întemeiată reținându-se că obligând la acordarea unor tranșe lunare de indexare a valorii de referință sectorială în funcție de care se stabilesc salariile de bază ale reclamantului, dispozitivul sentinței nu explicitează că, acestea sunt noile valori rezultate și pentru viitor. Or, odată acordată o creștere salarială, care rezultă din raportarea la o anumită valoare de referință, aceasta rămâne cuprinsă în baza de calcul în funcție de care se vor stabili drepturile viitoare câtă vreme această valoare de referință nu a fost modificată pe cale legislativă, fie în sensul reducerii, fie în cel al măririi ei.

S-a mai reținut că, doar interpretarea debitorului este aceea că o asemenea indexare ar fi limitată pentru reclamant, în condițiile în care ea nu a operat pentru întreaga categorie salarială pentru care ea a fost edictată, respectiv pentru sistemul salariilor plătite din fonduri bugetare. Ca atare, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze, a admis cererea reclamantului dispunând lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 239 din 2 decembrie 2008, în sensul că tranșele de indexare se aplică salariului de bază, rămânând incluse în acesta. Împotriva încheierii din 5 aprilie 2016 dată în ședința Camerei de Consiliu de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub Dosarul nr. x/46/2008.

În ședința publică din 30 septembrie 2016 Înalta Curte, din oficiu, față de dispozițiile art. 4 C. proc. civ. de la 1865, ce reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la obiectul litigiului ce vizează lămurirea dispozitivului unei hotărâri pronunțate într-un litigiu de muncă în primă instanță de către Curtea de Apel Pitești în condițiile reglementate de art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, raportat și, la dispozițiile art. 269 alin. (1) din Titlului XII Capitolul II C. muncii potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instantelor judecătorești stabilite potrivit legii, de dispozițiile art. 275 din același Titlu XII Capitolul II C. muncii care prevede că dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, de dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc.

civ., a ridicat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice. În temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, față de excepția dirimantă a necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, Înalta Curte reține următoarele: Sentința civilă nr. 239/F-CM din 2 decembrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în condițiile reglementate de art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Astfel, dispozițiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că: "cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de Curțile de apel.

Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță de Curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție." Art. II din același act normativ prevedeau că: "dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare Curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul Curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția muncii reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, constatându-se prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 73/6.02.2009, neconstituționalitatea acestora. Astfel, Curtea Constituțională a statuat că "stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor de muncă.

Ca urmare a deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalului potrivit art. 2 lit. "c" C. proc. civ., iar soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curții de apel în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că în cauză, urmare a deciziei Curții Constituționale recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României și de Curtea de Apel Pitești, împotriva Sentinței civile nr. 239/2 decembrie 2008 pronunțată (în Dosarul nr. x/46/2008) în primă instanță de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, au fost soluționate tot de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 495/R-CM din 16 martie 2009 în Dosarul nr. x/46/2009.

Față de statuările Curții Constituționale, de dispozițiile art. 4 C. proc. civ. de la 1865 ce reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de obiectul litigiului ce vizează lămurirea dispozitivului unei hotărâri pronunțate într-un litigiu de muncă, de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Titlului XII Capitolul II C. muncii potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instantelor judecătorești stabilite potrivit legii, de dispozițiile art. 275 din același Titlu XII Capitolul II C. muncii care prevăd că dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, de dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. ce reglementează competența materială a curții de apel, Înalta Curte reține că soluționarea recursurilor în prezenta cauză revine Curții de Apel Pitești.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că este incidentă excepția dirimantă și absolută a necompetenței materiale în ceea ce privește soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2008, motiv pentru care în temeiul art. 158 alin. (1) și 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2008, în favoarea Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016. Procesat de GGC - NN