ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1725/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3

martie 2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, reclamantul A. a solicitat lămurirea dispozitivului

Sentinței civile nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în

Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că drepturile

salariale dobândite prin hotărârea sus-menționată sunt

câștigate și pentru viitor.

În

susținerea cererii s-a arătat că prin Sentința civilă

nr. nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori

și de familie, au fost obligați pârâții Ministerul

Justiției și Curtea de Apel Pitești să plătească

reclamantului diferențele de drepturi salariale ca urmare a

creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 21007

față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01

aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007, cu 11% începând cu

data de 01 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007,

sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății

efective. Cum, Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de

credite, refuză plata integrală a drepturilor salariale

câștigate prin hotărârea sus evocată, motivând că

aplicabilitatea acestei sentințe se oprește la data de 12 noiembrie

2009, dată la care a intrat în vigoare noua Lege de salarizare nr.

330/2009, reclamantul învederează că se impune lămurirea

întinderii și aplicării dispozitivului sentinței sus-evocate.

Prin

încheierea din 5 aprilie 2016 dată în ședința Camerei de

Consiliu, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, a fost admisă cererea reclamantului, fiind lămurit

dispozitivul Sentinței civile nr. 239/F-CM din 2 decembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2008,

în sensul că tranșele de indexare se aplică salariului de

bază, rămânând incluse în acesta.

Pentru a

pronunța această hotărâre, au fost reținute

următoarele considerente:

Prin

Sentința civilă nr. 239 din 2 decembrie 2008 pronunțată în

Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

pentru cauze cu minori și de familie, au fost obligați pârâții

Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești să

plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale

determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01

ianuarie 21007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând

cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007, cu 11%

începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul lunii

septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data

plății efective.

Dispozitivul

acestei hotărâri a fost lămurit prin încheierea din 13 ianuarie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, "în sensul că

potrivit minutei acesta este următorul: admite, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul A., obligă pârâții Ministerul

Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, la

plata către acesta a creșterilor salariale de 5%, începând cu 1

ianuarie 2007, 2% începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii

martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul

lunii septembrie 2007, toate actualizate cu indicele de inflație la data

plății efective și cu obligarea pârâtei Curtea de Apel

Pitești de a efectua cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă. A

fost respinsă acțiunea formulată împotriva Guvernului României

și a Ministerului Economiei și Finanțelor".

Recursurile

declarate de pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României și

Curtea de Apel Pitești, împotriva Sentinței civile nr. 239 din 2

decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2008 de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de

familie, (a cărui dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 13

ianuarie 2013) au fost respinse prin Decizia nr. 495/R-CM din 16 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2009.

Cererea de

lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 239 din 2 decembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

pentru cauze cu minori și de familie, a fost apreciată ca

întemeiată reținându-se că obligând la acordarea unor

tranșe lunare de indexare a valorii de referință sectorială

în funcție de care se stabilesc salariile de bază ale reclamantului,

dispozitivul sentinței nu explicitează că, acestea sunt noile valori

rezultate și pentru viitor.

Or,

odată acordată o creștere salarială, care rezultă din

raportarea la o anumită valoare de referință, aceasta

rămâne cuprinsă în baza de calcul în funcție de care se vor

stabili drepturile viitoare câtă vreme această valoare de

referință nu a fost modificată pe cale legislativă, fie în

sensul reducerii, fie în cel al măririi ei.

S-a mai

reținut că, doar interpretarea debitorului este aceea că o

asemenea indexare ar fi limitată pentru reclamant, în condițiile în

care ea nu a operat pentru întreaga categorie salarială pentru care ea a

fost edictată, respectiv pentru sistemul salariilor plătite din

fonduri bugetare.

Ca atare, în

temeiul art. 281

1

C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești,

secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale pentru cauze, a admis cererea reclamantului dispunând

lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 239 din 2 decembrie 2008, în

sensul că tranșele de indexare se aplică salariului de bază,

rămânând incluse în acesta.

Împotriva încheierii

din 5 aprilie 2016 dată în ședința Camerei de Consiliu de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs

pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor

Publice, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub Dosarul nr. x/46/2008. În ședința publică din

30 septembrie 2016 Înalta Curte, din oficiu, față de

dispozițiile art. 4 C. proc. civ. de la 1865, ce reglementează

competența materială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, raportat la obiectul litigiului ce vizează lămurirea

dispozitivului unei hotărâri pronunțate într-un litigiu de muncă

în primă instanță de către Curtea de Apel Pitești în

condițiile reglementate de art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008,

dispoziții ce au fost declarate neconstituționale de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, raportat

și, la dispozițiile art. 269 alin. (1) din Titlului XII Capitolul II

C. muncii potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de

competența instantelor judecătorești stabilite potrivit legii,

de dispozițiile art. 275 din același Titlu XII Capitolul II C. muncii

care prevede că dispozițiile prezentului titlu se completează cu

prevederile Codului de procedură civilă, de dispozițiile art. 3

pct. 3 C. proc. civ., a ridicat excepția necompetenței materiale în

ceea ce privește soluționarea recursurilor declarate de pârâții

Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

În temeiul

art. 137 alin. (1), raportat la art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C.

proc. civ. de la 1865, față de excepția dirimantă a

necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, Înalta Curte

reține următoarele:

Sentința

civilă nr. 239/F-CM din 2 decembrie 2008 a fost pronunțată în

primă instanță de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în

condițiile reglementate de art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte

financiare în sistemul justiției.

Astfel, dispozițiile

art. I din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că: "cererile având ca obiect

acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și

altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu

modificările și completările ulterioare, precum și potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar

din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de

pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din

sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.

247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă

instanță, de Curțile de apel. Recursul împotriva

hotărârilor pronunțate în prima instanță de Curțile de

apel se judecă de Înalta Curte de Casație și

Justiție."

Art. II din

același act normativ prevedeau că: "dispozițiile art. I se

aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect

soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate

de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele

prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de

îndată spre soluționare Curților de apel, prin încheiere care nu

este supusă niciunei căi de atac.

(3)

Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile

prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul Curților de apel la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se

trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Dispozițiile

art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită

o competență specială derogatorie de la jurisdicția muncii

reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de

neconstituționalitate, constatându-se prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie

2009 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată

în M. Of. nr. 73/6.02.2009, neconstituționalitatea acestora.

Astfel,

Curtea Constituțională a statuat că "stabilirea în

competența instanței supreme a soluționării recursurilor

împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în

primă instanță are ca efect extinderea sferei de

competență și supradimensionarea activității acesteia,

în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată cu modificările și completările

ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de

Casație și Justiție o secție specializată în

soluționarea conflictelor de muncă.

Ca urmare a

deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare

a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță

tribunalului potrivit art. 2 lit. "c" C. proc. civ., iar

soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit

curții de apel în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc.

civ.

Din

perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că în cauză,

urmare a deciziei Curții Constituționale recursurile declarate de

pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României și de Curtea de

Apel Pitești, împotriva Sentinței civile nr. 239/2 decembrie 2008

pronunțată (în Dosarul nr. x/46/2008) în primă

instanță de Curtea de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

pentru cauze cu minori și de familie, au fost soluționate tot de

Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 495/R-CM din 16 martie 2009 în

Dosarul nr. x/46/2009.

Față

de statuările Curții Constituționale, de dispozițiile art.

4 C. proc. civ. de la 1865 ce reglementează competența materială

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de obiectul

litigiului ce vizează lămurirea dispozitivului unei hotărâri

pronunțate într-un litigiu de muncă, de dispozițiile art. 269

alin. (1) din Titlului XII Capitolul II C. muncii potrivit cărora

judecarea conflictelor de muncă este de competența instantelor

judecătorești stabilite potrivit legii, de dispozițiile art. 275

din același Titlu XII Capitolul II C. muncii care prevăd că

dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului

de procedură civilă, de dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

ce reglementează competența materială a curții de apel,

Înalta Curte reține că soluționarea recursurilor în prezenta

cauză revine Curții de Apel Pitești.

Din

perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că este

incidentă excepția dirimantă și absolută a

necompetenței materiale în ceea ce privește soluționarea

recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției

și Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii de

ședință din data de 5 aprilie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr.

x/46/2008, motiv pentru care în temeiul art. 158 alin. (1) și 159 pct. 2

C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competența de

soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a recursurilor declarate de

recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul

Finanțelor Publice împotriva încheierii de ședință din data

de 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2008, în favoarea Curții de

Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.

Procesat

de GGC - NN