ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.C.Ș., A.D.T., A.I., A.N., etc., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție precum și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel: - pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 RON, conform O.G.

nr. 9/2005; - pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 RON, conform O.G. nr. 3/2006; - pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 RON, conform O.G. nr. 3/2006; - pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 RON, conform O.G. nr. 10/2007; - pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 RON, conform O.G. nr. 10/2007; - pentru perioada 1 octombrie 2007 - 14 mai 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 RON, conform O.G. nr. 10/2007, diferență raportată la valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în perioada pentru care formulează prezenta cerere, au avut și au calitatea de ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională Anticorupție, salariul de bază al funcției îndeplinite fiind la nivelul procurorilor sau judecătorilor, potrivit Anexei A nr. crt. 28, 27 sau 26 la O.U.G. nr. 27/2006. În conformitate cu art. 28, alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată inclusiv prin Legea nr. 601 din 16 decembrie 2004, salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA stabilindu-se potrivit Anexei nr. 1 Capitolul A nr. crt. 2627,28,29 din O.U.G. nr. 177/2002. Au mai arătat reclamanții că actele normative care reglementează salarizarea magistraților judecători și procurori se aplică și în cazul ofițerilor de poliție judiciară, acestea menținând drepturi salariale calculate în funcție de valoarea de referință sectorială cuvenită persoanelor care ocupă funcții publice.

În continuare, au invocat următoarele acte normative în temeiul cărora și-au întemeiat reclamanții cererea de chemare în judecată: Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege". Conform art. 9 din Legea nr. 154/1998, "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite,

precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare". Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.G.

nr. 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală.

Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar". Potrivit art. 11 din O.G. nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.

Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alin. (2) prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alin. (3) prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3, 4 și 5 ind.

1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de RON, în favoarea personalului". O.U.G. nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică. O.U.G. nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin. (1) "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.

Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență". În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit O.U.G.

nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit Anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în Anexele nr. VIII și IX.

Au susținut reclamanții că luând în considerare aceste reglementări, este evident că magistraților, și implicit ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA, li se cuvin drepturi salariale calculate în funcție de valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru funcțiile de demnitate publică. Toate celelalte acte normative în funcție de care s-a calculat până în acest moment valoarea de referință sectorială nu pot produce efecte, având în vedere următoarele considerente: O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" [art. 3 alin. (1)]. Conform Anexei 1 la O.U.G.

nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 RON. Prevederea din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, încalcă principiile Constituției României și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit O.G. nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 RON, iar O.G. nr. 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 RON.

Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale. Conform art. 3 alin. (4) din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale". Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.

O.G. nr. 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive. Același lucru este prevăzut și în art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 RON, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 RON, conform O.G.

nr. 10/2007. Prevederile legislative din O.G. nr. 27/2006 și 8/2007 sunt în contradicție cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege". Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.

De asemenea, O.G. nr. 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus. Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției cât și spiritului O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. (2) privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. i) se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare". Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt O.U.G. nr. 123/2003, O.G. nr. 9/2005, O.G. nr. 3/2006 și O.G. nr. 10/2007. Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 4 octombrie 2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele: - potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, cu modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.

Au mai susținut reclamanții că magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea nr. 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii. Discrepanța între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților, și, implicit, a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA (280 RON valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive, (de 405 RON stabilită prin O.G. nr. 10/2007), este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.

Apărările formulate de pârâți Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților. În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că potrivit H.G. nr. 736/2003 - privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat. Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate. Pârâta, Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor arătând că prevederile art. 131, pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

Precizează că Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care ar trebui să vireze în contul ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele de bani necesare plății unor drepturi salariale neavute în vedere la sfârșitul anului anterior, în momentul în care au fost estimate cheltuielile anuale, sume în care se includ și cele de față. Prin întâmpinările formulate, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 motivat de faptul că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.

Față de cele expuse, au solicitat admiterea excepției invocate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților pentru perioada 01 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006, ca fiind prescrisă. Totodată, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând în acest sens, respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2151 pronunțată în data de 22 mai 2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția prescripției și, pe cale de consecință, a respins ca prescrisă cererea reclamanților.

Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind plata drepturilor salariale pe perioada 26 ianuarie 2006 - 14 mai 2006, a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepției lipsei procedurii prealabile, instanța a reținut că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile având în vedere că pârâții nu au emis niciun act administrativ a cărui revocare să o solicite reclamanții în prezenta acțiune, sens în care a respins-o ca atare.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 instanța a constat că este întemeiată, sens în care a admis-o, având în vedere că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În ceea ce privește majorările solicitate de reclamanți în temeiul O.G. nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G.

nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, acestea s-au aplicat, în conformitate cu prevederile pct. 11, 12 și 13 din Anexa nr. 2/2 la Legea nr. 154/1998 doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate. În Anexa nr. 11/2 care se referă la indemnizațiile persoanelor din cadrul organelor autorității publice, numite în funcții potrivit legii sunt prevăzute funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, respectiv Procurorul General, Prim-Adjunctul Procurorului General și Adjunctul Procurorului General.

Același regim juridic se aplică și în cazul O.G. nr. 10/2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că valoarea sectorială majorată conform O.G. nr. 3/2006 și O.G.

nr. 10/2007, s-a aplicat, conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții Constituționale etc. În fine, arată prima instanță, reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadrați, potrivit Anexei nr. II pct. 11, pct. 12 și pct. 13 din Legea nr. 154/1998, Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim-Adjunctul Procurorului General și Adjunctul acestuia, categorii cărora le sunt aplicabile reglementările menționate.

Astfel, acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum este aceasta definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau categorie defavorizată. Recursul declarat de reclamanți Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții A.C.Ș., A.D.T., A.I., A.N., s.a.m.d., formulând critici pe care le-au încadrat în dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenții consideră că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, atât din perspectiva admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 cât și în privința fondului cauzei. Sintetizând memoriul de recurs, în care se reiau pe larg argumentele de la fond, Înalta Curte reține, în esență, următoarele: Recurenții susțin că au fost ignorate dispozițiile legale care reglementează salarizarea funcțiilor de demnitatea publică. Afirmă recurenții că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale care reglementează salarizarea funcțiilor de demnitate publică având în vedere că persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei III din Legea nr. 154/1998.

De asemenea, recurenții susțin că prin O.G. nr. 10/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor care ocupă funcții de demnitate publică, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu le sunt aplicabile aceste dispoziții, întrucât reclamanții au calitatea de ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională Anticorupție. Au precizat că prin neacordarea indexării solicitate li s-a creat o discriminare în raport cu salarizarea celorlalte categorii de salariați bugetari (magistrații, organele puterii legislative și executive), arătând că în acest fel este încălcat principiul egalității între cetățeni. Apărările formulate în cauză de către intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea înregistrară la data de 27 noiembrie 2010, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că susținerile recurenților, în sensul neaplicării creșterilor salariale și pentru salariile ofițerilor de poliție judiciară are caracter discriminatoriu nu are legătură cu cauza, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, modificată și completată prin O.G. nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004. Mai mult decât atât, arată intimatul-pârât, recurenții-reclamanți nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit Anexei nr. II pct. 1, pct. 12 și 13 din Legea nr. 154/1998.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că este legală și temeinică pentru următoarele motive: Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recurenții-reclamanți în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție) D.N.A au suspus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul instituției intimate de a le plăti acestora diferențele de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 și pentru perioada 1 octombrie 2007 - 14 mai 2008. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 octombrie 2005 - 21 ianuarie 2006. Prima instanță a soluționat în mod legal excepția invocată,

reținând că față de data introducerii acțiunii reclamanților (respectiv 26 ianuarie 2009) și perioada pentru care se solicită drepturile salariale, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de trei ani. Așadar, potrivit art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În plus, acesta reprezintă o sancțiune care vizează pasivitatea reclamanților de a acționa pentru a întrerupe cursul prescripției. Referitor la celelalte critici care privesc fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate. Este de subliniat că salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se face în conformitate cu prevederile Anexei nr. 4 din O.G.

nr. 38/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și ale O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată prin Legea nr. 45/2007. În ceea ce privește majorările solicitate de reclamanți în temeiul O.G. nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G.

nr. 24/2000, potrivit Anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, instanța de fond în mod corect a reținut că acestea s-au aplicat în conformitate cu prevederile pct. 11, 12, și 13 din Anexa nr. II la legea mai sus menționată, fiind astfel prevăzute numai funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție, respectiv Procurorul General, Prim Adjunctul Procurorului General și Adjunctul Procurorului General. Așadar, valoarea sectorială majorată, conform O.G. nr. 3/2006, s-a aplicat categoriilor cărora le sunt aplicabile reglementările menționate reclamanții nefăcând parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.

Pornind de la acest aspect, Înalta Curte constată că recurenților-reclamanți nu le sunt aplicabile nici dispozițiile O.G. nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului, întrucât norma specială menționează categoriile de personal cărora li se aplică dispozițiile legale arătate, iar recurenții nu fac parte din acele categorii expres prevăzute. Instanța de fond a reținut în mod justificat că reclamanților, funcționari publici cu statut special în cadrul Direcției Generale Anticorupție, li se aplică în materie de salarizare normele cuprinse în O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care nu prevăd acordarea unor majorări salariale de natura celor stabilite prin O.G.

nr. 10/2007. Prin urmare, reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru, astfel că presupusa discriminare invocată și în recurs nu există. Curtea constată că soluția primei instanțe este legală, modul de stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale, neputând fi apreciat ca o formă de discriminare, astfel că este nefondat acest motiv de recurs. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, prin decizii repetate, că instanțele judecătorești nu au competența de a anula o dispoziție legală considerând că este discriminatorie și de a aplica dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care a formulat acțiunea se consideră discriminată.

Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.C.Ș., A.D.T., A.I., A.N., etc., împotriva Sentinței nr. 2151 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.