ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și procedura derulată în

fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

A.C.Ș., A.D.T., A.I., A.N., etc., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție

precum și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat

obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii

de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică

și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în

raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege,

pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de

lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:

- pentru perioada 1

octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4

RON, conform O.G. nr. 9/2005;

- pentru perioada 1

februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3

RON, conform O.G. nr. 3/2006;

- pentru perioada 1

septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331

RON, conform O.G. nr. 3/2006;

- pentru perioada 1

ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 RON,

conform O.G. nr. 10/2007;

- pentru perioada 1

aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365

RON, conform O.G. nr. 10/2007;

- pentru perioada 1

octombrie 2007 - 14 mai 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 RON,

conform O.G. nr. 10/2007, diferență raportată la valoarea de referință

sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în perioada pentru care formulează prezenta cerere, au

avut și au calitatea de ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională

Anticorupție, salariul de bază al funcției îndeplinite fiind la nivelul

procurorilor sau judecătorilor, potrivit Anexei A nr. crt. 28, 27 sau 26 la

O.U.G. nr. 27/2006. În conformitate cu art. 28, alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2002, modificată inclusiv prin Legea nr. 601 din 16 decembrie 2004, salariul

de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA stabilindu-se

potrivit Anexei nr. 1 Capitolul A nr. crt. 2627,28,29 din O.U.G. nr. 177/2002.

Au mai arătat

reclamanții că actele normative care reglementează salarizarea magistraților

judecători și procurori se aplică și în cazul ofițerilor de poliție judiciară,

acestea menținând drepturi salariale calculate în funcție de valoarea de

referință sectorială cuvenită persoanelor care ocupă funcții publice.

În continuare, au

invocat următoarele acte normative în temeiul cărora și-au întemeiat

reclamanții cererea de chemare în judecată:

Potrivit art. 2 din

Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în

sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de

demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care

ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de

contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din

același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție

publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau

indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și

"celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică,

prevăzute în anexele la lege".

Conform art. 9 din

Legea nr. 154/1998, "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea

de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a

prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială cu valorile

de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din

obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de

credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât

cele bugetare".

Persoanele care

ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul,

pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, conformitate cu

prevederile Anexei nr. III din același act normativ.

În conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 134/1999 "începând cu luna septembrie

1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale

personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.

50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele

autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este

egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998,

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu

modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică

alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală.

Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum,

în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".

Potrivit art. 11 din

O.G. nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești

"indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte

categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe

baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de

demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și

executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția

prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică

de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alin. (2)

prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1)

constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a

magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale

prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alin. (3)

prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile

indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de

multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3, 4 și 5

ind. 1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin.

(1), rotunjite din o mie în o mie de RON, în favoarea personalului".

O.U.G. nr. 2/2000

modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele

V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de

bază în sectorul bugetar a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții

de demnitate publică.

O.U.G. nr. 177/2002

stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin.

(1) "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de

referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică

alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această

valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept

și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".

În conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 9/2005, privind creșterile salariale

ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit O.U.G. nr.

24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul

contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Anexelor 2

și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază

în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de

demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă

funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care

ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit

Anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a

salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane

care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările

ulterioare, sunt cele prevăzute în Anexele nr. VIII și IX.

Au susținut

reclamanții că luând în considerare aceste reglementări, este evident că

magistraților, și implicit ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA, li

se cuvin drepturi salariale calculate în funcție de valoarea de referință

sectorială avută în vedere pentru funcțiile de demnitate publică.

Toate celelalte acte

normative în funcție de care s-a calculat până în acest moment valoarea de

referință sectorială nu pot produce efecte, având în vedere următoarele

considerente:

O.U.G. nr. 27/2006,

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor

categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1

aprilie 2006, prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza

valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți

în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" [art. 3 alin.

(1)].

Conform Anexei 1 la O.U.G.

nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 RON.

Prevederea din Anexa

1 a O.U.G. nr. 27/2006, încalcă principiile Constituției României și ale Legii

privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a

coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este

diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile

de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și

executivă. Astfel, potrivit O.G. nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială

prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în

luna aprilie 2006 era de 312,3 RON, iar O.G. nr. 27/2006 stabilește valoarea de

referință pentru magistrați la suma de 257 RON.

Legislația privind

salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și

parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și

judecătorești în cadrul democrației constituționale.

Conform art. 3 alin.

(4) din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se

organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor -

legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației

constituționale". Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii

de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât

puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut

ulterior, în afara principiilor a sensului prevederilor constituționale, care

au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.

O.G. nr. 27/2006

încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică

decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia

în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile

de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și

executive.

Același lucru este

prevăzut și în art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 8/2007, privind salarizarea

personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de

pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în

care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de

multiplicare la suma de 280,64 RON, deși la data intrării în vigoare a ordonanței

de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 RON, conform O.G. nr.

10/2007.

Prevederile

legislative din O.G. nr. 27/2006 și 8/2007 sunt în contradicție cu prevederile

art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției

ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale

magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de

prezenta lege".

Stabilirea prin

ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii

judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute

pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin

Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a

spiritului de echilibru al puterilor statului.

De asemenea, O.G. nr.

27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut în

Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative

și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării

valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică,

alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești

fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.

Acordarea unor valori

de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine

atât Constituției cât și spiritului O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. (2)

privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor

enunțate, printre care, la lit. i) se menționează și "dreptul la o

remunerație echitabilă și satisfăcătoare".

Actele normative care

au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile

de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă,

executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt O.U.G. nr.

123/2003, O.G. nr. 9/2005, O.G. nr. 3/2006 și O.G. nr. 10/2007.

Chiar dacă unele acte

normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe

parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în

vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de

demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă,

executivă și judecătorească.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, în ședința din 4 octombrie 2007, în comun acord cu

literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații

sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele

aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:

- potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, republicată, cu modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază

de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o

indemnizație de încadrare lunară brută.

Au mai susținut

reclamanții că magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea

Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a

demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea nr. 154/1998, potrivit

căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat

obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit

legii. Discrepanța între actuala reglementare, cu privire la salarizarea

magistraților, și, implicit, a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA

(280 RON valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii

legislative și executive, (de 405 RON stabilită prin O.G. nr. 10/2007), este

evidentă, inechitabilă și neconstituțională.

Apărările formulate

de pârâți

Pârâtul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat

cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca

Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui

proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să

includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

În motivarea acestei

cereri, pârâtul a arătat că potrivit H.G. nr. 736/2003 - privind organizarea și

funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții

publice finanțate integral de la bugetul de stat.

Astfel, rolul

Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului

bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de

credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.

Având în vedere

dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de

ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri

bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.

Pârâta, Direcția

Națională Anticorupție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul

Economiei și Finanțelor arătând că prevederile art. 131, pct. 1 din Legea nr.

304/2004, republicată, privind organizarea judiciară stipulează că activitatea

instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

Precizează că

Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care ar trebui să vireze în

contul ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele de bani

necesare plății unor drepturi salariale neavute în vedere la sfârșitul anului

anterior, în momentul în care au fost estimate cheltuielile anuale, sume în

care se includ și cele de față.

Prin întâmpinările

formulate, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la

acțiune al reclamanților pentru perioada 01 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006

motivat de faptul că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (1) din

Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu

dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ "dreptul la acțiune

având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost

exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.

Față de cele expuse,

au solicitat admiterea excepției invocate și, pe cale de consecință,

respingerea acțiunii reclamanților pentru perioada 01 octombrie 2005 - 25

ianuarie 2006, ca fiind prescrisă.

Totodată, au invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând

în acest sens, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Hotărârea instanței

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 2151 pronunțată în data de 22 mai 2009, a respins excepția inadmisibilității

acțiunii, a admis excepția prescripției și, pe cale de consecință, a respins ca

prescrisă cererea reclamanților.

Totodată, a respins

ca neîntemeiată cererea reclamanților privind plata drepturilor salariale pe

perioada 26 ianuarie 2006 - 14 mai 2006, a respins ca neîntemeiate cererile de

chemare în garanție formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție împotriva Ministerului

Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

În ceea ce privește

excepției lipsei procedurii prealabile, instanța a reținut că dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile având în vedere că pârâții nu au

emis niciun act administrativ a cărui revocare să o solicite reclamanții în

prezenta acțiune, sens în care a respins-o ca atare.

Referitor la excepția

prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01

octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 instanța a constat că este întemeiată, sens

în care a admis-o, având în vedere că dreptul la acțiune având un obiect

patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani, potrivit art. 1 alin. (1)

din Decretul nr. 167/1958.

În ceea ce privește

majorările solicitate de reclamanți în temeiul O.G. nr. 3/2006 privind

creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar

salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a

salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și

personalului salarizat potrivit Anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,

acestea s-au aplicat, în conformitate cu prevederile pct. 11, 12 și 13 din

Anexa nr. 2/2 la Legea nr. 154/1998 doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru

funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate. În Anexa nr. 11/2 care

se referă la indemnizațiile persoanelor din cadrul organelor autorității

publice, numite în funcții potrivit legii sunt prevăzute funcțiile de conducere

ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, respectiv Procurorul

General, Prim-Adjunctul Procurorului General și Adjunctul Procurorului General.

Același regim juridic

se aplică și în cazul O.G. nr. 10/2007, privind creșterile salariale ce se vor

acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul

contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Anexelor

nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor

de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă

funcții de demnitate publică.

Din interpretarea

sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că valoarea sectorială majorată

conform O.G. nr. 3/2006 și O.G. nr. 10/2007, s-a aplicat, conducerii

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Curții Constituționale etc.

În fine, arată prima

instanță, reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din

sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de

demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadrați, potrivit Anexei

nr. II pct. 11, pct. 12 și pct. 13 din Legea nr. 154/1998, Procurorul General

al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim-Adjunctul

Procurorului General și Adjunctul acestuia, categorii cărora le sunt aplicabile

reglementările menționate.

Astfel, acordarea

acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie

o discriminare, așa cum este aceasta definită în legea privind prevenirea și

combaterea tuturor formelor de discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire

excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă,

religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,

handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau categorie

defavorizată.

Recursul declarat de

reclamanți

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții A.C.Ș., A.D.T., A.I.,

A.N., s.a.m.d., formulând critici pe care le-au încadrat în dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ.

Recurenții consideră

că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, atât din perspectiva

admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada

1 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 cât și în privința fondului cauzei.

Sintetizând memoriul

de recurs, în care se reiau pe larg argumentele de la fond, Înalta Curte

reține, în esență, următoarele:

Recurenții susțin că

au fost ignorate dispozițiile legale care reglementează salarizarea funcțiilor

de demnitatea publică.

Afirmă recurenții că

instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale care reglementează

salarizarea funcțiilor de demnitate publică având în vedere că persoanele care

ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul,

pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu

prevederile Anexei III din Legea nr. 154/1998.

De asemenea,

recurenții susțin că prin O.G. nr. 10/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ce

se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor care ocupă

funcții de demnitate publică, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că

nu le sunt aplicabile aceste dispoziții, întrucât reclamanții au calitatea de

ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională Anticorupție.

Au precizat că prin

neacordarea indexării solicitate li s-a creat o discriminare în raport cu

salarizarea celorlalte categorii de salariați bugetari (magistrații, organele

puterii legislative și executive), arătând că în acest fel este încălcat

principiul egalității între cetățeni.

Apărările formulate

în cauză de către intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea

înregistrară la data de 27 noiembrie 2010, intimatul a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că susținerile recurenților, în sensul

neaplicării creșterilor salariale și pentru salariile ofițerilor de poliție

judiciară are caracter discriminatoriu nu are legătură cu cauza, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, modificată și

completată prin O.G. nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004.

Mai mult decât atât,

arată intimatul-pârât, recurenții-reclamanți nu fac parte din categoria

personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria

personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit Anexei nr. II

pct. 1, pct. 12 și 13 din Legea nr. 154/1998.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că este legală și temeinică

pentru următoarele motive:

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recurenții-reclamanți în calitate

de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție)

D.N.A au suspus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul instituției intimate de a le plăti acestora diferențele

de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege

pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare

prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de

consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția

valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate

publică pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, pentru perioada 1

februarie 2006 - 31 august 2006, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31

decembrie 2006, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, pentru

perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 și pentru perioada 1 octombrie

2007 - 14 mai 2008.

Referitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 octombrie

2005 - 21 ianuarie 2006.

Prima instanță a

soluționat în mod legal excepția invocată, reținând că față de data

introducerii acțiunii reclamanților (respectiv 26 ianuarie 2009) și perioada

pentru care se solicită drepturile salariale, dreptul la acțiune având un

obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în

termen de trei ani. Așadar, potrivit art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958,

termenul general de prescripție începe să curgă de la data când se naște

dreptul la acțiune.

În plus, acesta

reprezintă o sancțiune care vizează pasivitatea reclamanților de a acționa

pentru a întrerupe cursul prescripției.

Referitor la

celelalte critici care privesc fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că

acestea sunt nefondate.

Este de subliniat că

salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se face în conformitate cu

prevederile Anexei nr. 4 din O.G. nr. 38/2000 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor și ale O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din

sistemul justiției aprobată prin Legea nr. 45/2007.

În ceea ce privește

majorările solicitate de reclamanți în temeiul O.G. nr. 3/2006 privind

creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar

salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000, potrivit Anexelor nr. II și III la Legea

nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul

bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate

publică, instanța de fond în mod corect a reținut că acestea s-au aplicat în

conformitate cu prevederile pct. 11, 12, și 13 din Anexa nr. II la legea mai

sus menționată, fiind astfel prevăzute numai funcțiile de conducere ale Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție, respectiv Procurorul General,

Prim Adjunctul Procurorului General și Adjunctul Procurorului General.

Așadar, valoarea

sectorială majorată, conform O.G. nr. 3/2006, s-a aplicat categoriilor cărora

le sunt aplicabile reglementările menționate reclamanții nefăcând parte din

categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria

personalului care ocupă funcții de demnitate publică.

Pornind de la acest

aspect, Înalta Curte constată că recurenților-reclamanți nu le sunt aplicabile

nici dispozițiile O.G. nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor

acorda în anul 2007 personalului, întrucât norma specială menționează

categoriile de personal cărora li se aplică dispozițiile legale arătate, iar

recurenții nu fac parte din acele categorii expres prevăzute.

Instanța de fond a

reținut în mod justificat că reclamanților, funcționari publici cu statut

special în cadrul Direcției Generale Anticorupție, li se aplică în materie de

salarizare normele cuprinse în O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor, care nu prevăd acordarea unor majorări salariale de

natura celor stabilite prin O.G. nr. 10/2007.

Prin urmare,

reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din

instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată

și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc

acest lucru, astfel că presupusa discriminare invocată și în recurs nu există.

Curtea constată că

soluția primei instanțe este legală, modul de stabilire prin lege a unor

drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale, neputând fi

apreciat ca o formă de discriminare, astfel că este nefondat acest motiv de recurs.

În acest sens, Curtea

Constituțională a statuat, prin decizii repetate, că instanțele judecătorești

nu au competența de a anula o dispoziție legală considerând că este

discriminatorie și de a aplica dispoziții prevăzute în acte normative

aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care a formulat

acțiunea se consideră discriminată.

Temeiul legal al

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții A.C.Ș., A.D.T., A.I., A.N., etc., împotriva Sentinței

nr. 2151 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.