ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 388/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 714/R din 21.04.2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, s-a respins ca nefondat recursul introdus de recurenții A., B., C., D..

S-a admis ca fondat recursul introdus de recurenții reclamanți E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr. 343/D din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost modificată în parte în sensul că:

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., în Contradictoriu Cu Intimații Pârâți Ministerul Justiției Și Libertăților Cetățenești, Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția Generală A Finanțelor Publice Satu Mare, Tribunalul Satu Mare, Și Curtea De Apel Oradea.

Pârâții au fost obligați la plata în favoarea acestor reclamanți a diferențelor de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate public alese și numite după cum urmează:-1 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referință sectorială de 312,2 RON:-1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială de 331 RON;-1 ianuarie 2007 - 1 februarie 2007 la valoarea de referință sectorială de 358 RON; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut următoarele:

În cazul reclamanților A., B., C. și D., care activează ca și șoferi, recursul este nefondat, întrucât aceștia nu făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, doar în februarie 2007 au fost incluși în categoria personalului conex prin O.G.. 8/2007.

Ca atare în cazul acestor reclamanți, salarizarea pe perioada în litigiu nu s-a făcut și nu se face după aceleași legi ca în cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, așa încât pretențiile acestor au fost considerate ca nefondate.

În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, personal auxiliar, s-a constata că salarizarea lor pentru perioada în litigiu s-a făcut în baza Legii 50/1996, iar din februarie 2007, în baza O.U.G. nr. 8/2007.

Inițial Legea 50/1996 ce cuprinde salarizarea atât a magistraților cât și a personalului auxiliar prevedea la art. 1

1

că salarizarea acestora se face în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.

Acest articol a rămas în vigoare pentru personalul auxiliar chiar după apariția O.U.G.. 177/2002 (O.U.G. ce l-a abrogat, l-a făcut inaplicabil doar în ceea ce-i privea pe magistrați și personalul asimilat acestora, pentru că a fost preluat întocmai în acel O.U.G. nr. 177/2002, care stipula salarizarea exclusiv a magistraților de această dată și nu a personalului auxiliar și conex al instanțelor judecătorești. Cu toate acestea însă, prin acte normative ulterioare, fără a se fi abrogat prevederile art. 1

1

din Legea 50/1996, se stabilesc aleatoriu valori de referință sectorială mai mică decât pentru funcțiile de demnitate publică numite și alese din cadrul autorităților legislativă și executivă. Ori, câtă vreme acele dispoziții nu aveau la bază o justificare obiectivă raportat la un scop legitim, mai ales în perioada 2005-2007 sectorul justiției făcea obiectul unor strategii naționale de reformă în vederea implementării strategiei naționale anticorupție, sens în care trebuia să se asigure și o salarizare pe măsură, prevăzută de art. 1

1

din Legea 50/1996 nefiind nici expres nici tacit abrogate pentru personalul auxiliar din instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, trebuiau aplicate prioritar, o altă interpretare contravenind articolului 1 Protocol 1 al CEDO.

Abia odată cu apariția O.U.G. nr. 81/2007 au fost abrogate în întregime prevederile Legii 50/1996, inclusiv articolul care stabilea salarizarea personalului auxiliar în raport de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.

Ca atare situație, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.. 8/2007, respectiv din luna februarie 2007, care reglementează exclusiv salarizarea personalului auxiliar și conex din cadrul instanțelor judecătorești, nimeni din acest personal nu mai este în drept să fie salarizat prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică numită și aleasă.

Prin Legea 154/1998 privind sistemul public de salarizare în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de conducere, a fost reglementat un nou sistem de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de conducere. Elementele principale de stabilire a salariului de bază, conform acestei legi sunt valoarea de referință universală, indicatorii de prioritate și valoarea de referință sectorială.

În acord cu principiile stabilite în Legea nr. 154/1998 și întrucât se impunea în mod necesar corelarea salariilor personalului din organele autorității judecătorești cu salariile autorităților legislative și executive, Guvernul a adoptat O.G.. nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial la 20 septembrie 1999, rațiunea acestei ordonanțe fiind aceea de a stabili un criteriu de actualizare periodic a coeficientului de ierarhizare.

Conform art. 1 din această ordonanță, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază a personalului organelor autorității judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corecta periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale în sectorul bugetar. O.G. nr. 134/1999 a fost aprobată prin Legea nr. 714/2001.

Ulterior, prin legea bugetului de stat pentru anii 2000 și 2001, atât valoarea de referință universală cât și indicatorul de prioritate intersectorială prevăzute în Anexa 1, pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 154/1998 au fost modificate.

Începând cu anul 2005, deși O.G.. nr. 134/1999 era în vigoare - stabilind așa cum s-a reținut mai sus, egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorităților judecătorești, cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor nu puteau fi diminuate și suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, acestora nu li s-au mai acordat creșterile salariale prevăzute de O.G.. nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică, nici creșterile salariale prevăzute de O.G.. 2/2006 și respectiv de O.G.. nr. 10/2007, la valoarea de referință sectorială stabilită pentru funcțiile de demnitate publică (salariile acestora trebuind să fie calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de O.U.G.. 177/2002).

Principiul egalității de tratament în salarizare, reglementat de articolul 5 din Codul muncii, implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor care se află în aceeași situație de erodare a salariului ca urmare a creșterii indicelui prețului de consum și a inflației, trebuind să li se recunoască dreptul la indexările salariale anuale.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, a stabilit la articolul 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Referitor la articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincții între situații analoge și comparabile.

Art. 5 din Codul muncii a stabilit că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât și indirectă, iar în art. 155 s-a stabilit că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, art. 154 alin. (3) prevăzând că la stabilirea și acordarea salariului, este interzisă orice discriminare.

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, în art. 26 a stabilit că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare, la protecție egală din partea legii, lege ce trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală, efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului în Protocolul nr. 12 privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în paragraful nr. 1 a stabilit că, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege, trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice, sau alt tip de opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională…., nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate publică pe nici un criteriu, iar în jurisprudența C.J.C.E. în cauza Von Iolsan et Kamann - Westfelm 14/1983 s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor ce se consideră nedreptățite de o discriminare, rezultată din acte normative, să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.

Față de aceste aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost admis, fiind modificată sentința recurată conform dispozitivului.

Prin cererile înregistrate la 5, 7 și 9 august 2019, petenții YY., X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL. și C. au solicitat lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 714/201-R a Curții de Apel Oradea, în sensul că valoarea de referință sectorială, majorată cu procentele de creștere prevăzute de O.G nr. 3/2006 și O.G nr. 10/2007 rămâne inclusă în indemnizația de bază lunară de încadrare și pe viitor.

Prin încheierea din 30.10.2019 instanța de recurs a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 714/R 21.04.2010 a Curții de Apel Oradea, formulată de petenții YY., X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL. și C. în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, M., T., Y., Z., HH., MM., VV. și D., pe care a menținut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 714/2010-R a Curții de Apel Oradea au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, MINISTERUL FINANAȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și anume:-1 februarie 2006-31 august 2006 la valoarea de referință sectorială de 312,2 RON; -1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială de 331 RON;-1 ianuarie 2007-1 februarie 2007 la valoarea de referință sectorială de 358 RON.

S-a constatat totodată că aspectele legate de includerea valorii de referință sectorială majorată cu procentele de creștere prevăzute de O.G. nr. 3/2006 și O.G. nr. 10/2007, în indemnizația lunară de bază de încadrare și pe viitor au fost tranșate cu putere de lucru judecat prin chiar decizia a cărui lămurire se solicită, în cuprinsul căreia s-a reținut faptul că odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 8/2007, respectiv din luna februarie 2007, care reglementează exclusiv salarizarea personalului auxiliar și conex din cadrul instanțelor judecătorești, nimeni din acest personal nu mai este în drept să fie salarizat prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică numită și aleasă.

În măsura în care s-ar da curs cererii reclamanților, instanța a apreciat că s-ar ajunge la modificarea hotărârii a cărui lămurire s-a solicitat, ceea ce e inadmisibil a se obține pe calea prevăzută de art. 281 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., aplicabil cauzei, ce poate fi folosită doar pentru a se determina înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, în cazul în care sunt necesare astfel de lămuriri, ori dacă dispozitivul cuprinde dispoziții contradictorii.

Cum în speță, dispozitivul deciziei civile nr. 714/2010-R al Curții de Apel Oradea este suficient de clar, în sensul că s-a constatat îndreptățirea reclamanților de a fi salarizați prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, doar până în luna februarie 2007, fiind respinsă cererea acestora pentru viitor, respectiv pentru perioada intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2007, cererea reclamanților s-a constatat a fi nefondată, soluția fiind în consens și cu practica actuală a Curții de Apel Oradea, fiind respinsă în consecință.

Prin sentința civilă nr. 99/P/08.12.2018, Curtea de Apel Oradea a pronunțat următoarea soluție în dosarul nr. x/2008 "Admite acțiunea formulată de reclamanții FFF., GGG., HHH., MM., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., T., DDDDD., EEEEE. toți cu domiciliul procedural ales Satu Mare str. x în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE BUCUREȘTI sector 5 B. dul Libertății nr. 12-14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, și în consecință obligă pe acești pârâți să plătească reclamanților diferența de salarii, calculată pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică pe perioada următoare astfel: - 28 mai 2005 - 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 RON;- 01.10.2005 - 31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 RON; - 01.02.2006 - 31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 RON;- 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 RON; - 01.01.2007- 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 RON;- 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 RON;- 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 RON. Aceste sume se vor recalcula cu indicele de inflație la data plății. Obligă pe pârâți să facă înscrierile necesare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și să acorde ultima valoare de referință sectorială și în viitor. Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință obligă pe acest pârât să asigure sumele necesare a acestor plăți prin inițierea unui proiect de rectificare de buget. Respinge acțiunea reclamanților față de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008."

Prin decizia nr. 273/10.02.2010/R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.

Prin încheierea din 26 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis cererea formulată de petenții FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., DDDD., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD. și EEEEEE. în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

A dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 1423/2011-R din 1 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Curții de Apel Oradea, în sensul că diferențele de drepturi stabilite prin acest dispozitiv reprezintă majorări salariale ale valorii de referință sectoriale care rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare și pe viitor.

Prin încheierea din 11 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta reclamantă FFFFFF., în contradictoriu cu intimații-reclamanți: GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., TTTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., AAAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., DDDDDDDDD., EEEEEEEEE., FFFFFFFFF., GGGGGGGGG., cu intimatul reclamant HHHHHHHHH. în nume propriu și în reprezentarea minorei IIIIIIIII. și intimata minoră Sime L. Clara asistată de HHHHHHHHH., toți în calitate de moștenitori a intimatei reclamante KKKKKKKKK. - decedată, cu intimații intervenienți: LLLLLLLLL., MMMMMMMMM., NNNNNNNNN., OOOOOOOOO., PPPPPPPPP., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., SSSSSSSSS., TTTTTTTTT., UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., XXXXXXXXX., YYYYYYYYY., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA. și cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI reprezentat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR și TRIBUNALUL BIHOR și în consecință:

A dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 37 din 29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2008, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2009, în sensul că diferențele de drepturi salariale stabilite prin această sentință așa cum au fost menținute prin decizia civilă arătată anterior, pronunțată în recurs, reprezentând majorări ale valorii de referință sectorială, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009.

A respins cererea privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului aceleiași sentințe, formulată de petentă în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Oradea pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R pronunțată în data de 21.04.2019 și a încheierii din 30.10.2019, la 2 decembrie 2019, au formulat cerere de revizuire, înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. x/2019, revizuenții X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL., solicitând încuviințarea cererii de revizuire și pe cale de consecință, modificarea în tot a hotărârilor atacate.

În dosarul nr. x/2019 la 12.12.2019, mandatarul revizuenților a depus precizări privind cadrul procesual în care a arătat că, din eroare, din tabelul revizuenților au fost omiși: M., Z., HH., VV., YY., C..

Prin cererea de revizuire, revizuenții au formulat următoarele critici: hotărârile ce se solicită a fi revizuite sunt potrivnice sentinței civile nr. 99/P/08.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 și deciziei nr. 273/10.02.2010/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, hotărâri prin care unor colege din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, părți și în dosarul soluționat prin decizia civilă nr. 714/2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, le-a fost recunoscut și pentru viitor dreptul la calcularea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele de majorare din O.G. nr. 10/2007, respectiv 405 RON; sentința civilă nr. 99/P/8.12.2008 a fost pusă în executare în această vară, despre existența sentinței civile și punerea ei în executare revizuenții aflând de curând; pornind de la aspectul menționat, revizuienții invocă puterea lucrului judecat în considerarea sentinței civile nr. 99/P/8.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 și a deciziei civile nr. 273/10.02.2010/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, invocând puterea lucrului judecat și din perspectiva soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2008 prin care colegilor de la Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea și Judecătoria Aleșd le-au fost admise cererile de lămurire, fiindu-le recunoscut dreptul la stabilirea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007; respingerea dreptului revizuienților la determinarea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele prevăzute de O.G. nr. 10/2007, din perspectiva prevederilor O.G. nr. 8/2007, este netemeinică și nelegală, întrucât și după intrarea în vigoare a acestui act normativ toate categoriile de personal din familia ocupațională de funcții bugetare "justiție" au fost salarizate pe baza unei singure valori de referință sectorială, art. 3 din O.G. nr. 8/2007 neinstituind o modalitate diferită de determinare a drepturilor salariale față de modalitatea statuată prin Legea nr. 50/1996; recunoașterea dreptului la calculul salariului pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007, colegilor de la Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea, etc., precum și magistraților de la instanțele arondate Curții de Apel Oradea îi îndreptățește și pe revizuienți la recunoașterea dreptului în discuție, în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională care a reținut în considerentele deciziei nr. 794/2016 faptul că valoarea de referință sectorială trebuie să fie unică la nivel de familie ocupațională; în situația în care cererea nu le va fi admisă, revizuenții vor fi discriminați prin raportare la grefierii și magistrații de la instanțele arondate Curții de Apel Oradea și nu numai; în susținerea cererii, sunt invocate toate hotărârile judecătorești prin care, magistraților și personalului auxiliar de la alte instanțe din țară, le-a fost recunoscut dreptul la salarizare pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 din C. proc. civ., O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 8/2007, Legea nr. 50/1996, legislația națională și internațională privind discriminarea, decizia CCR nr. 794/2016.

La termenul de judecată din 12.12.2019, Curtea de Apel Oradea a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 de cererea de revizuire întemeiată pe punctul 5 al articolului precitat.

La același termen de judecată, instanța din oficiu a invocat în prezentul dosar disjuns, înregistrat sub nr. x/2019, excepția privind necompetența materială a Curții de Apel Oradea de a soluționa cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ.

Drept urmare, prin decizia civilă nr. 450/2019-R din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ. împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R din 21.04.2010 și a încheierii din 30.10.2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din perspectiva excepției invocate din oficiu, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire dedusă judecății, părțile revizuiente au invocat că decizia civilă nr. 714/2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009 și respectiv încheierea de ședință din 30.10.2019 pronunțată de aceeași instanță sunt potrivnice sentinței civile nr. 99/P/8.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 și deciziei civile nr. 273/10.02.2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, sens în care s-a invocat puterea lucrului judecat în considerarea sentinței civile nr. 99/P/2008 și a deciziei civile nr. 273/2010-R, precum și din perspectiva soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2010/a1 și nr. 864/35/2008/a1.

Competența materială în materie de revizuire a fost reglementată în vechiul C. proc. civ. în articolul 323. În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

În speță, hotărârile potrivnice cu privire la care se susține că ar fi potrivnice și totodată cu referire la care se afirmă că ar fi fost date cu încălcarea puterii de lucru judecat, au fost pronunțate de Curtea de Apel Oradea, situație ce reclamă aplicarea prevederilor art. 158 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în sensul declinării competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe motivul de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ. în favoarea instanței mai mare în grad, și anume în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

După declinare, cererea de revizuire a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2019.

La 20 ianuarie 2020, intimata Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă; la 4 februarie 2020 intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca-prin A.J.F.P. Satu Mare a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și totodată a solicitat respingerea cererii de revizuire; la 11 februarie 2020 intimatul Tribunalul Satu Mare a transmis întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea și inadmisibilitatea cererii de revizuire; iar intimatul Ministerul Justiției, la 12 și 13 februarie 2020, a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Prealabil examinării cererii de revizuire, Înalta Curte reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, precum și excepția tardivității cererii de revizuire invocată de către Tribunalul Satu Mare, au fost respinse de instanța supremă în ședința publică din 13.02.2020, astfel cum s-a reținut în practica; iar, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, s-a reținut că aceasta poate fi calificată ca fiind o apărare de fond.

Examinând cererea de revizuire raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de revizuire expuse, Înalta Curte o va respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs (...)".

Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susțin că decizia civilă nr. 714/2010-R din 21 aprilie 2010 și încheierea din data de 30 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei indicate, sunt potrivnice unor decizii prin care unor colegi li s-a recunoscut și pentru viitor dreptul la calcularea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorate - 405 RON.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține faptul că revizuenții invocă, în realitate, existența unei practici judiciare neunitare.

Or, practica neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile aceleiași instanțe, pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți care sunt în aceeași situație ca și revizuenții, aceștia din urmă nu pot obține anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuenților nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestora față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Oradea, spre deosebire de soluțiile pronunțate în cauze similare.

Pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

În speță, astfel cum rezultă din expozeul anterior, hotărârile pretins contradictorii au avut ca obiect raporturi juridice diferite ce nu s-au derulat între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate, nefiind deci îndeplinită condiția triplei identități.

Textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin respectivele hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată având același obiect, părți și cauză, ci ele au fost pronunțate în cadrul unor procese distincte, determinate de acțiunile formulate de părți.

Aceasta, deoarece, în cadrul unor procese distincte, cu obiect, părți și cauze diferite, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă soluțiile pot fi diferite, în final hotărârile pun capăt judecății unor pretenții diferite, și nu pot avea autoritate de lucru judecat una față de cealaltă.

Or, "una și aceeași pricină" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., semnifică întrunirea condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua pricini a adus atingere puterii de lucru judecat a soluțiilor pronunțate anterior.

Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției triplei identități - de părți, obiect și cauză - între pricinile soluționate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speță, aceasta nu se confirmă, Înalta Curte va impune părților concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții Z., X., EE., AAA., CCC., W., JJ., BB., UU., I., G., NN., SS., ZZ., FF., M., OO., HH., C., E., F., H., BBB., V., LL., U., VV., CC., L., PP., K., GG., A., WW., Q., QQ., DDD., KK., RR., P., S., XX., EEE., II., O., YY., B., DD., TT. și N. împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R din 21 aprilie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția Civilă Mixtă, în dosarul nr. x/2009, și împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2020.