ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 740/2020-R din 27 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Civilă Mixtă în dosarul nr. x/2009, a fost admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și intimații-pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, împotriva sentinței civile nr. 105 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a modificat-o în parte în sensul că:

A respins în întregime acțiunea reclamanților V. și N..

A respins în parte acțiunea reclamanților T., B., D., E., F., G., H., U., K., L., M., C., J., pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 decembrie 2007.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2009, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 740/2020-R din 27 aprilie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția Civilă Mixtă, formulată de petenții: B., G., U., D., H., K., E., F., L., T., C., J., în contradictoriu cu intimații-reclamanți: A., I., M., N., O., P., Q., R., S., V. și cu intimații-pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Împotriva acestei decizii și încheieri, au formulat cerere de revizuire B., D., F., G., H., K., L., U..

În motivarea cererii, au invocat că la data de 08.08.2019 au formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 740/2020-R din 27 aprilie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția Civilă Mixtă în dosarul nr. x/2009, solicitând a se pronunța expres privitor la îndreptățirea revizuenților de a beneficia și în viitor de drepturi salariale stabilite pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele de creștere prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Revizuenții au invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 99/P din 08 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008 și a decizie civile nr. 273 din 10 februarie 2010/R, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, precum și puterea de lucru judecat din perspectiva soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2008, prin care colegilor lor de la Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea și Judecătoria Aleșd le-au fost admise cererile de lămurire, fiindu-le recunoscut dreptul la stabilirea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007.

În opinia revizuenților, este nelegală soluția de respingere a cererii, întrucât toate categoriile de personal din familia ocupațională de funcții bugetare justiție au fost salarizate pe baza unei singure valori de referință sectorială, sens în care se invocă art. 3 din O.G. nr. 8/2007.

Potrivit revizuenților, recunoașterea dreptului la calculul salariului pe baza valorii de referință sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007 colegilor lor de la Judecătoriile Satu Mare, Aleșd etc. magistraților de la instanțele arondate Curții de Apel Oradea, îi îndreptățește la recunoașterea dreptului, sens în care s-a pronunțat Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 794/2014 în sensul că, valoarea de referință sectorială trebuie să fie unică la nivel de familie ocupațională și că diferențele salariale trebuie să rezulte din coeficienții specifici funcțiilor.

Totodată, revizuenții susțin că, dacă cererea nu va fi admisă, vor fi discriminați prin raportare la colegii lor.

S-au invocat în drept prevederile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 8/2007, Legea nr. 50/1996, decizia CCR nr. 794/2016.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se impune a se arăta că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-10 din vechiul C. proc. civ.

Spre deosebire de recurs, care, în principiu urmărește remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor săvârșite cu privire la starea de fapt stabilită prin hotărârea definitivă și irevocabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelate, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile enunțate mai sus, nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză, cât și cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare.

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Revizuirea nu poate fi admisă în cazul în care nu suntem în prezența aceleiași pricini și diferă toate cele trei elemente necesare pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză, sau când diferă unul sau două elemente, respectiv fie părțile, fie obiectul, fie cauza.

În speța dedusă judecății, se observă că, raportat la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 99/P din 08 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, a decizie civile nr. 273 din 10 februarie 2010/R, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, precum și din perspectiva soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2008, astfel cum a fost invocată de către revizuenți, nu este îndeplinită condiția identității de părți, astfel încât analiza identității de obiect și cauză este superfluă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții G., U., F., L., D., K., B. și H. împotriva deciziei civile nr. 740/2010-R din 27 aprilie 2010 și a încheierii din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.