ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2020 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș, cu citarea obligatorie, în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (12.11.2009), a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) și a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), în care au avut calitatea de judecători la instanțe față de care instanțele pârâte au avut calitatea de ordonator de credite, până la recunoașterea efectivă a dreptului, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 17 septembrie 2019 și până la momentul plății efective.

Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin sentința nr. 774/LM din 22 octombrie 2020, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Cluj; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Cluj, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș, pentru pretențiile anterioare datei de 20 martie 2017 și, pe cale de consecință, a respins aceste pretenții ca fiind prescrise; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; pârâții Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș au fost obligați, fiecare în raport de perioada în care reclamanții și-au desfășurat activitatea la instanța respectivă sau la o instanță din circumscripția acesteia, la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze aceștia, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, începând cu data de 20 martie 2017 până la zi, precum și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, sumă care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație; de asemenea, pârâții Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a dobânzii penalizatoare începând cu data de 17 septembrie 2019 și până la momentul plății efective.

Prin decizia civilă nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. împotriva sentinței civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor; s-au admis apelurile declarate de apelanții-pârâți Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Brașov, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Alba și Tribunalul Maramureș, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pentru perioada ulterioară datei de 20 martie 2017; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, revizuenții A., B., C., D., E., F. și G. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă, sub nr. x/2024, la data de 9 iulie 2024.

Revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește apelurile declarate de apelanții-pârâți Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Brașov împotriva sentinței nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, secția I civilă.

În continuare, au redat o parte din dispozitivul deciziei civile nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-au admis apelurile declarate de apelanții-pârâți Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Brașov, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Alba și Tribunalul Maramureș, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pentru perioada ulterioară datei de 20 martie 2017, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., F. și G., s-a arătat că, anterior, prin sentința civilă nr. 610 din 4 august 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă (dosar nr. x/2020) a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind același obiect, părți și cauză, începând cu data de 28 ianuarie 2017 și în continuare.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 15 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea din oficiu; s-au îndreptat erorile materiale și s-au înlăturat omisiunile strecurate în paragrafele 5, 8, 9 și 10 ale sentinței civile nr. 610 din 4 august 2020 a Tribunalului Suceava, după cum urmează:

La paragraful 5 se va trece corect:

"Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, excepție invocată prin întâmpinare", în loc de "Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Curții de Apel Cluj, excepție invocată prin întâmpinare". La paragraful 9 se va trece corect:

"Obligă pârâții la recalcularea indemnizației de încadrare a reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 28.01.2017 și în continuare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000", în loc de:

"Obligă pârâții la recalcularea indemnizației de încadrare a reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 25.11.2016 și în continuare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000". La paragraful 10 se va trece corect:

"Obligă pe pârâți la plata către reclamanți, începând cu data de 28.01.2017 și în continuare, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plății efective, în loc de "Obligă pe pârâți la plata către reclamanți, începând cu data de 25.11.2016 și în continuare, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plății efective", soluție menținută prin decizia nr. 183 din 8 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Referitor la reclamantul D. s-a menționat că, anterior, prin sentința civilă nr. 798 din 16 septembrie 2019, Tribunalul Suceava, secția I civilă (dosar nr. x/2019) a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind același obiect, părți și cauză, începând cu data de 18 aprilie 2016 și în continuare.

În cadrul dosarului nr. x/2020 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat.

Cele două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul Tribunalul Cluj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. În esență, a menționat că acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 137/2000, invocându-se starea de discriminare în raport de alți colegi judecători de la Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj, care au încasat importante sume de bani în temeiul unor hotărâri judecătorești pronunțate în perioada 2006-2009, astfel cum au fost lămurite în anul 2019.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1431/A/2024 din 9 decembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cererii de revizuire fiind declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 31 ianuarie 2025.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă un element component al principiului securității raporturilor juridice, astfel că repunerea în discuție a acesteia poate fi realizată doar în anumite condiții, strict și limitativ reglementate prin lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a impus condiția implicită de a exista identitate de cauză, obiect și părți între cele două procese, cu mențiunea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare diferite.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte constată că nu poate reține contrarietatea acestora din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de vreme ce nu este îndeplinită condiția identității de obiect și nici cea de cauză.

Astfel, în procesul care a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluționat prin sentința nr. 610 din 4 august 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, indicată ca fiindu-i încălcată autoritatea de lucru judecat, reclamanții H., I., J., K., L., M., B., G., N., O., A., P., Q., R., S., T., F., C. și U. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Sălaj, Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bistrița Năsăud, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în calcul a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a), pct. 6-3, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 09.04.2015 și în continuare, pentru viitor; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților, începând cu data de 09.04.2015, la calcularea, plata și alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

În cel de-al doilea litigiu, reprezentat de dosarul nr. x/2020, soluționat prin decizia civilă nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a cărei retractare se solicită, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov și Tribunalul Maramureș, cu citarea obligatorie, în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (12.11.2009), a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) și a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), în care au avut calitatea de judecători la instanțe față de care instanțele pârâte au avut calitatea de ordonator de credite, până la recunoașterea efectivă a dreptului, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 17 septembrie 2019 și până la momentul plății efective.

Raportat la obiectele celor două dosare, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză.

Primul litigiu a avut ca obiect egalizarea drepturilor salariale la un nivel maxim, iar al doilea litigiu a avut ca obiect acordarea de despăgubiri pentru discriminare în raport cu colegii care au încasat respectivele sume. Așadar, cauza juridică este diferită, chiar dacă scopul urmărit de reclamanți este același.

Așa fiind, tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este întrunită, motiv pentru care dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) și (6) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F. și G. împotriva deciziei civile nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.