ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1086/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1086/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021*, ca urmare a pronunțării regulatorului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 367/22.02.2022, reclamanții A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata de despăgubiri, reprezentând diferențe drepturi salariale, rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON, raportată la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.08.2016, până la data pensionării, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, obligarea pârâților la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică și la calcularea și plata daunelor moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data de 01.08.2016 și până la data plății efective și obligarea pârâtului Tribunalul Bihor să emită pentru fiecare reclamant o adeverință în care sa includă valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, pentru stabilirea dreptului de pensie la valoarea menționată.
Prin sentința civilă nr. 2368/2022 din 22 noiembrie 2022 Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor, a admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 13.04.2018 și a respins acțiunea pentru aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
A admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâții Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, recalculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 13.04.2018 și în continuare, până la data pensionării fiecăruia, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective precum și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
De asemenea, a respins ca rămasă fără obiect cererea privind eliberarea de adeverințe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții A., B., C., D. și E., cât și pârâții Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției șinÎnalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub același număr.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1
1
) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei privind recursul în interesul legii, care se va pronunța de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamantele B. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății.
În susținerea recursului recurentele-reclamante au arătat, în esență, că problema de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție și care privește interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în situația acordării diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de magistrați și cele de care beneficiază procurorii din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T. este diferită de cea care face obiectul prezentei cauze.
S-a mai precizat că, în privința valorii sectoriale de referință 605,225 RON, prin Ordinul nr. 959 din 12 aprilie 2023 a Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că acordarea diferențelor salariale să se facă fără plafonare începând cu data de 01.01.2018, ordinul fiind intrat în circuitul civil, producând efecte juridice, motiv pentru care hotărârea care se va pronunța în recursul în interesul legii nu poate influența soluția din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente au apreciat titularele memoriului de recurs că, în mod greșit, instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1
1
) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată 12 februarie 2024, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11 ianuarie 2024 sub nr. x/2021*/a1, prin rezoluție fiind acordat termen de judecată pentru soluționarea recursului la 21 mai 2024, cu citarea părților în ședință publică.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 458 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția lipsei de interes a prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 499 teza finală C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.
În privința declarării căii extraordinare de atac a recursului legiuitorul a instituit prin C. proc. civ. exigențe care privesc, printre altele, justificarea unui interes în susținerea recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.
Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a procesului, inclusiv în căile de atac.
Potrivit art. 458 C. proc. civ.. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".
În cauză recursul are ca obiect încheierea din 24 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost suspendată judecarea apelului în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (1
1
) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei privind recursul în interesul legii ce se va pronunța de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023.
Instanța supremă constată că Decizia nr. 4/2024 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție - a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 383 din 24 aprilie 2024.
Declararea recursului a fost justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanței superioare prelungirea de natură a afecta termenul rezonabil de soluționare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenția Europeană a Drepurilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În cauză, efectele suspendării judecății nu se mai răsfrâng asupra părților în litigiu, având în vedere durata măsurii suspendării instituite prin art. 417 alin. (1)
1
C. proc. civ., recurentele având la dispoziție posibilitatea unei cereri de repunere pe rol a cauzei.
Prin urmare, interesul recurentelor nu mai este actual, astfel că nu este îndeplinită condiția referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar soluția în atare situație este aceea a respingerii recursului în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) și art. 458 C. proc. civ.
Pentru rațiunile înfățișate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantele B. și C. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantele B. și C. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.