ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 31.10.2019, sub dosar nr. x/2019 (din care a fost disjuns dosar nr. x/2020), reclamanta A. a chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând să se constate starea de discriminare în care a fost plasată de pârâții de rând 1-3 în materie salarială, prin neincluderea în ultimul său salariu lunar care a stat la baza determinării cuantumului pensiei de serviciu a drepturilor bănești reprezentând diferențele salariale constând în spor D.N.A. -D.I.I.C.O.T. recunoscute prin sentința civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă, precum și a diferențelor de drepturi bănești rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare a valorii de referință sectorială de 484,18 RON.

De asemenea, a solicitat să fie obligat pârâtul de rândul 1, Tribunalul Bihor: în principal, să emită o adeverință de stabilire/recalculare a pensiei de serviciu, având ca baza de calcul salariul de baza brut lunar/indemnizația de încadrare brută și sporurile, conform veniturilor din ultima lună de activitate anterior datei pensionării, 09.12.2011, bază de calcul care să includă atât diferențele salariale constând în spor D.N.A. - D.I.I.C.O.T., precum și diferențele de drepturi bănești rezultate din utilizarea coeficientului de multiplicare a valorii de referință sectorială de 484,18 RON, începând cu data pensionării - 09.12.2011 - și în continuare pentru viitor. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să emită o adeverință de actualizare a pensiei de serviciu, având ca bază de calcul salariul de bază brut lunar/indemnizația de încadrare brută și sporurile, conform veniturilor din ultima lună de activitate anterior datei pensionării, 09.12.2011, bază de calcul care să includă atât diferențele salariale constând în spor D.N.A. - D.I.I.C.O.T., precum și diferențele de drepturi bănești rezultate din utilizarea coeficientului de multiplicare a valorii de referință sectorială de 484,18 RON, începând cu data pensionării - 09.12.2011 - și în continuare pentru viitor.

Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtelor CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI să emită decizii de pensionare în concordanță cu noile venituri și să-i achite diferențele de pensie aferente, aceste capete de cerere fiind disjunse în dosar nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BIHOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect obligație de a face.

A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL BIHOR să-i emită reclamantei o adeverință de recalculare a pensiei de serviciu care să includă în baza de calcul a indemnizației de încadrare coeficientul de multiplicare prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., recunoscut reclamantei începând cu data de 01.01.2010 prin încheierea pronunțată la 04.02.2020 de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă.

Au fost respinse celelalte cereri, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelantul TRIBUNALUL BIHOR, în contradictoriu cu intimații A., CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinței civile nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuenta arată că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și anume a sentinței civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost lămurită această sentința prin încheierea civilă din data de 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008

Revizuenta arată că prin sentința civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea s-a stabilit în mod irevocabil în favoarea sa un drept salarial propriu constând în diferență coeficient de multiplicare D.N.A. - D.I.I.C.O.T.

Totodată, astfel cum susține revizuenta, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, a solicitat, în principal obligarea pârâților la emiterea unei adeverințe pentru stabilirea prin recalculare a cuantumului concret al pensiei de serviciu de care este îndreptățită să beneficieze, prin includerea în baza de calcul și a diferențelor de drepturi salariale recunoscute prin sentința civilă nr. 35 din 29.09.2008, iar în subsidiar, a solicitat emiterea unei adeverințe pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Mai arată revizuenta că, prin sentința civilă nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, instanța a admis capătul principal de cerere reținând dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 și a stabilit că nu se mai impune analizarea capătului subsidiar. Apelul declarat de pârâtul Tribunalul Bihor a fost admis, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Sub aspectul admisibilității, revizuenta consideră îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, iar în ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Cele două hotarâri judecătorești contradictorii invocate sunt: sentința civilă nr. 35 din 29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, hotarâre prin care i s-a recunoscut un drept salarial propriu care i se cuvine pana la încetarea calității de judecător ca urmare a pensionării, ce trebuie luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu și decizia civilă nr. 178/A din data de 80.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, hotărâre prin care se anulează efectele sentinței anterioare urmare a respingerii cererii sale de includere a dreptului salarial propriu stabilit în favoarea sa în mod irevocabil.

Ca atare, revizuenta apreciază că cea de-a doua hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuenta precizează că a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, atât în etapa de judecată a fondului litigiului, cât și în apel, însă instanța de apel a omis să analizeze această apărare.

În opinia revizuentei, problema juridică tranșată irevocabil prin sentința civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008 este identică cu chestiunea de drept dedusă judecății în prezentul dosar, anume existența sau nu în ultimul său salariu brut lunar a unui component al indemnizației brute reprezentând în concret diferență coeficient de multiplicare D.N.A. - D.I.I.C.O.T.

În susținerea motivelor invocate face trimitere la jurisprudența C.E.D.O., respectiv cauzele Beian contra României, Pilot Service contra României, Amurăriței contra României, Zazanis și alții contra Greciei, Driha contra României, Păduraru contra României, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei, decizii prin care C.E.D.O. a condamnat statele pe motiv că sistemul judiciar nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permit pronunțarea în cauze identice a unor soluții diametral opuse, aspect ce constituie o încălcare a art. 6.1 din Convenție, privind dreptul la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 1056/A/2021 din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 08 februarie 2021 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 19.11.2021, sub dosar nr. x/2021.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de părți, obiect și cauză.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății în cel de al doilea litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. și de alții, TRIBUNALUL BIHOR fiind obligat la plata către aceasta a diferenței dintre indemnizațiile încasate de reclamantă și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism precum și cei din Direcția Națională Anticorupție începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la data pronunțării sentinței, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație.

Prin încheierea pronunțată la 04 februarie 2020 de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, s-a procedat la lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, în sensul că drepturile bănești reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile lunare ale reclamanților și cele ale procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, stabilite și acordate prin această hotărâre, reprezintă majorări salariale care au fost și rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare și pentru viitor.

Or, obiectul dedus judecății în dosarul nr. x/2019, prin apelul declarat de Tribunalul Bihor, astfel cum a reținut și Curtea de apel Oradea îl constituie cererea reclamantei A. de obligare a fostului angajator de a emite o adeverință de recalculare a pensiei de serviciu care să includă în baza de calcul a indemnizației de încadrare coeficientul de multiplicare prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., recunoscut reclamantei începând cu data de 01.01.2010 prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 04.02.2020 în dosar nr. x/2008

Reiese, astfel, că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din prezenta cauză.

Înalta Curte arată că, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în speță, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuentă cu acelea din cauza dedusă judecății, sentința civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, vizând acordarea unor diferențe salariale, în timp ce prin decizia a cărei revizuire se cere a fost tranșată cererea prin care reclamanta A. a solicitat recalcularea pensiei de serviciu.

În consecință, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.