ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 814/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Oradea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța:

În fapt, reclamantele au arătat că și-au desfășurat activitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Oradea, fiind eliberate din funcție prin pensionare, astfel cum rezultă din decretele anexate cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 2537/2023 din 25 octombrie 2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut că reclamantele au avut statut de magistrat și au desfășurat activitate ca judecători în cadrul Curții de Apel Oradea până la data eliberării din funcție.

Litigiul dedus judecății are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamantele solicită obligarea pârâtei CURTEA DE APEL ORADEA la plata drepturilor bănești despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției salariaților.

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, cărțile de identitate ale reclamantelor, din care rezultă că acestea au domiciliul în Municipiul Oradea, localitate care este situată în circumscripția teritorială a Tribunalului Bihor.

Din perspectiva textelor de lege mai sus menționate, care reprezintă dreptul comun în materie, competența materială de soluționare a prezentei cauze, aparține Tribunalului Bihor.

În ceea ce privește statutul de fost magistrat al reclamantelor, acesta este lipsit de relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial, în cauză nefiind incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece reclamantele nu mai desfășoară activitate ca judecători, fiind pensionare la data formulării cererii de chemare în judecată (15.05.2023) și nu au desfășurat activitate la Tribunalul Bihor sau la o instanță inferioară acestuia.

Dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât Tribunalul Bihor nu este pârât în cauză, iar Curtea de Apel Oradea nu are competența de a soluționa în fond cauza.

Tribunalul Alba a mai reținut că dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. reprezintă norme juridice de excepție, motiv pentru care, sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.

O interpretare extensivă a acestui text legal ar echivala cu adăugarea la lege, ceea ce contravine prevederilor art. 5 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 126 din Constituție.

Faptul că instanța la care reclamantele au desfășurat activitate înainte de a se pensiona, respectiv Curtea de Apel Oradea, are competența de a soluționa calea de atac împotriva hotărârii care se va pronunța în primă instanță de către Tribunalul Bihor, ar putea reprezenta, cel mult, un motiv de strămutare în condițiile art. 140 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, competența Curții de Apel Oradea nu poate fi pusă în discuție la acest moment, ci doar în măsura în care litigiul ar ajunge efectiv pe rolul acestei instanțe, neputându-se prezuma că litigiul va ajunge în fața acesteia, ca instanță de apel.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis, prin sentința civilă nr. 121/LM/2024 din 20 februarie 2024, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

În argumentarea acestei sentințe, Tribunalul Bihor a reținut că la momentul sesizării instanței, reclamantele A., B. și C., judecători pensionari, aveau domiciliul în Municipiul Oradea și au chemat în judecată, în calitate de pârâtă Curtea de Apel Oradea, ca atare, potrivit dreptului comun, competent era Tribunalul Bihor.

Însă, conform art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de pârât într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

De asemenea, în conformitate cu art. 127 alin. (2

1

) din același cod, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz

Rezultă, așadar, că instanța competentă de drept comun pentru a soluționa cererea era Tribunalul Bihor, instanță inferioară în raport cu Curtea de Apel Oradea, care are calitatea de pârâtă în cauză.

Contrar constatărilor Tribunalului Alba, dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) din C. proc. civ. erau pe deplin aplicabile, reclamantele optând să se judece la acest tribunal, cu respectarea prevederilor legale.

În același timp, Tribunalul Alba este o instanță competentă material să soluționeze litigii de muncă din raza Curții de Apel Alba, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Oradea. Așadar, Tribunalul Alba era competent să judece cererea reclamantelor în aplicarea prevederilor art. alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data de 15 mai 2023, coroborat cu art. 127 alin. (2) și (2

1

) din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 26 februarie 2024.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Alba și Tribunalul Bihor, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamantele A., B. și C., care au deținut funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, au învestit Tribunalul Alba cu soluționarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Relevantă pentru determinarea competenței teritoriale este atragerea în proces, în calitate de pârâtă, a Curții de Apel Oradea, împrejurare care atrage aplicarea art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) din C. proc. civ., conform cărora "(2) în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Norma de competență anterior evocată este una de ordine privată, reglementând un drept de opțiune al părții reclamante care are fie posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanțe de judecată chiar la instanța respectivă - aplicând regula generală în materie de competență -, fie la o altă instanță, din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantele, valorificând dreptul conferit de dispozițiile evocate, au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, constituit în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Bihor.

Instanța supremă reține, așadar, că reclamantele și-au manifestat opțiunea în alegerea instanței competente, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi reevaluată prin prisma reglementării de drept comun, cuprinsă în art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2024.