ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4873/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4873/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 26 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 08.08.2022, sub numărul x/2022, reclamantele A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Bihor, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor:
obligarea paratului Ministerul Justitiei la emiterea in favoarea flecarei reclamante in parte a unui ordin de salarizare individual, în sensul stabilirii indemnizației brute de încadrare prin raportare la un coeficient de multiplicare 19, stabilit in Anexa la O.U.G. nr. 27 din 2006, lit. A), pct. 13, aferent salarizării procurorilor DNA DIICOT, după cum urmează:
- pentru reclamanta B. începând cu data de 01.04.2006 prevăzută în sentința civilă nr. 96 din 08.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, până la data de 22.12.2018 pana la data de 28.12.2018, data eliberării din funcție a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispozițiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,
- pentru reclamanta E. începând cu data de 01 .04.2006,prevăzută în sentința civilă nr. 35 din 29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 până la data de 05.12.2018, data eliberării din funcție a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispozițiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,
- pentru reclamanta A. începând cu data de 01.04.2006 prevăzută în sentința civilă nr. 96 din 08.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, până la data de 22.12.2018, data eliberării din funcție a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispozițiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si compactările ulterioare,
- pentru reclamanta C. începând cu data de 01 .04.2006, prevăzută în sentința civilă nr. 35 din 29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 până la data de 09.12.201 1, data eliberării din funcție a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispozițiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,
- pentru reclamanta D. începând cu data de 01 aprilie 2006, prevăzută in sentința civila nr. 63 din 23.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr. x/2008,până la data de 23.02.2016, data eliberării din funcție a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispozițiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare.
obligarea paratului Tribunalul Bihor ca, in conformitate cu noile ordine de salarizare ale căror emitere se va dispune si in conformitate cu dispozițiile art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare si art. 7 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1275 din 2005, sa procedeze la emiterea in favoarea fiecărei reclamante in parte, a unei noi adeverințe pentru stabilire prin recalculare a cuantumului corect al pensiei de serviciu de care sunt îndreptățite sa beneficieze in condițiile, cu începere de la data eliberării din funcție a fiecărei reclamante in parte pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor,
obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Bihor, respectiv Casa Judeteana de Pensii Satu Mare, ca, în temeiul adeverințelor de salarizare ale căror emitere se va dispune, sa procedeze la emiterea in favoarea fiecărei reclamante in parte a unei noi decizii de pentru stabilire prin recalculare a cuantumului corect al pensiei de serviciu de care sunt îndreptățite sa beneficieze in condițiile legii, cu începere de la data eliberării din funcție a fiecărei reclamante in parte pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor,
obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Bihor respectiv Casa Judeteana de Pensii Satu Mare la plata diferențelor de pensie, pentru fiecare reclamanta in parte, cu începere de la data eliberării din funcție pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor, creanțe ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 842 din 11 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., și E., în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Bihor, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor și Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Oradea.
În motivarea acestei soluții, redând dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Cap. VIII Anexa V a Legii 153/2017, instanța a reținut că în raport cu precizarea cauzei cererii și indicarea temeiurilor aplicabile situației de fapt, în cauză nu subzistă ipoteza de excepție prevăzută de art. 7 alin. (2) din Anexa V cap. VIII din Legea 153/2017, ci dispozițiile de drept comun.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 și de faptul că reclamantele solicită unei autorități publice centrale emiterea unui act administrativ, competența aparține Curții de Apel Oradea, în circumscripția căreia acestea își au domiciliile.
2.2. Prin sentința civilă nr. 193/CA-PI din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că temeiul de drept indicat de reclamante prin cererea introductivă este art. 37 din Legea nr. 153/2017. Totodată, reclamantele au învederat instanței că au formulat contestații prealabile în temeiul art. 37 din Legea nr. 153/2017.
Redând dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Anexa V (Capitolul VIII) din Legea nr. 153/2017, raportat la obiectul cauzei și la aceste prevederi legale, instanța a concluzionat că revine Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamantelor, care au solicitat obligarea pârâtilor la emiterea in favoarea flecarei reclamante in parte a unui ordin de salarizare individual, în sensul stabilirii indemnizației brute de încadrare prin raportare la un coeficient de multiplicare 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27 din 2006, lit. A), pct. 13, aferent salarizării procurorilor DNA - DIICOT, astfel cum au precizat în concret în acțiune.
Instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competența teritorială de soluționare a cauzei, respectiv Legea nr. 153/2017, care prevede competența de soluționare a Curții de Apel București ori Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice centrale, de la domiciliul reclamantului persoană fizică.
Înalta Curte constată că în cauză nu este emis vreun ordin de salarizare, care să impună urmarea procedurii administrative al cărei rezultat poate face obiectul acțiunii judiciare care să vizeze ipoteza de strictă reglementare ce atrage competența Curții de Apel București, de altfel, reclamantele, prin răspunsul la întâmpinare menționând în mod expres că nu înțeleg sa conteste prin prezenta acțiune vreun ordin de salarizare individual, neexistând un asemenea ordin, motiv pentru care dispozițiile speciale si derogatorii de stricta interpretare si care nu pot fi extinse prin analogie, prevăzute de art. 36 din O.U.G. nr. 27 din 2006, prin dispozițiile art. 7, cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 284 din 2010 si prin dispozițiile art. 7, cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153 din 2017, invocate de paratul Ministerul Justiției in justificarea tardivității cererii de chemare în judecata, nu sunt aplicabile în speța. Astfel, se regăsesc în situația prevăzuta de art. 8, teza finala din Legea nr. 554 din 2004, cu modificările ulterioare, care constituie dreptul comun in materie de contencios administrativ si potrivit cărora, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesoluționare in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
În concluzie, în acord cu opinia Curții de Apel București, în raport cu precizarea cauzei cererii și indicarea temeiurilor aplicabile situației de fapt, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă ipoteza de excepție prevăzută de art. 7 alin. (2) din Anexa V cap. VIII din Legea 153/2017, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun.
Astfel, art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede că: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…)
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
În raport de aceste dispoziții legale, având în vedere că reclamantele solicită unei autorități publice centrale emiterea unui act administrativ, competența de soluționare a cauzei, în fond, aparține Curții de Apel Oradea, în circumscripția căreia acestea își au domiciliile.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele C., B., D., A. și E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Bihor, Casa Județeană de Pensii Satu Mare și Casa Județeană de Pensii Bihor în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.