ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2693/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu-Mare și Curtea de Apel Oradea următoarele:

- Obligarea pârâtului Ministerul Justiției, respectiv a Ministrului Justiției, să procedeze la emiterea unui nou ordin de salarizare, începând din data de 01.01.2018, ordin de salarizare în care stabilirea salariului de bază/încadrare și a sporurilor salariale se va face prin raportare la salariile procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., în funcție de poziția ocupată de reclamantă, respectiv de execuție sau conducere, începând din data de 01.01.2018 și pe viitor, rară posibilitatea plafonării acestui drept și cu depășirea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, cu respectarea deciziei civile nr. 1425/2021 din 25.10.2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020;

- obligarea pârâților ca pentru viitor, obligațiile salariale astfel stabilite, să fie achitate lunar, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul muncii;

- obligarea pârâților la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neplata legală a drepturilor salariale ale reclamantei, prin plata către reclamantă a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform ordinului de salarizare ce trebuia a fi emis, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, de la scadență până la plata efectivă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 258/2022 pronunțată în data de 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței Curții de Apel Cluj de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu-Mare și Curtea de Apel Oradea și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, s-a reținut că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Dej, iar competența de soluționare a cereri formulate de către reclamantă, reglementată de art. 7 alin. (2) Cap VIII Secțiunea I din Anexa V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare și potrivit dispozițiilor legale menționate, în primă instanță, revine Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 74/2023 din 17 ianuarie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu-Mare și Curtea de Apel Oradea, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Instanța a constatat că reclamanta nu contestă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau o hotărâre a vreunui organ de conducere dintre cele enumerate în textul de lege menționat, ci solicită doar obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, conform celor arătate în acțiune, astfel că litigiul este unul de contencios administrativ de drept comun, context în care potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel de la domiciliul reclamantei (Curtea de Apel Cluj).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat pârâtului Ministerul Justiției, respectiv a Ministrului Justiției, să procedeze la emiterea unui nou ordin de salarizare, începând din data de 01.01.2018, ordin de salarizare în care stabilirea salariului de bază/încadrare și a sporurilor salariale se va face prin raportare la salariile procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., în funcție de poziția ocupată de reclamantă, respectiv de execuție sau conducere, începând din data de 01.01.2018 și pe viitor, rară posibilitatea plafonării acestui drept și cu depășirea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, cu respectarea deciziei civile nr. 1425/2021 din 25.10.2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 .

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Cluj îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamantă.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din Cap. VIII, Anexa nr. 5 din Legea nr. 153/2017 "(1) prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile citate, întrucât prin demersul judiciar inițiat de reclamantă nu se solicită anularea unei hotărâri emisă de organele prevăzute la alin. (1) al articolului 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce ar fi atras competența exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit, acesta nefiind incident în prezenta cauză.

Având în vedere că obiectul cauzei este obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un act administrativ - ordin de salarizare prin raportare la nivelul indemnizației din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 8 și art. 2 lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile legale de drept comun, prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (3), care statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Ținând cont că reclamanta are domiciliul în municipiul Cluj Napoca, competența de soluționare a cauzei ar reveni Curții de Apel Cluj.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, instanță căreia au înțeles să se adreseze și reclamanta.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu-Mare, Curtea de Apel Oradea în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.