ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 16 octombrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Satu Mare, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței-tip prevăzută de Normele metodologice de aplicare a Legii 303/2004 aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, în care să se menționeze cuantumul bazei de calcul a pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare - indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima luna de activitate - prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 19, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor DNA/DIICOT, astfel cum a fost dispusă recalcularea indemnizației de încadrare prin sentința civilă nr. 650/09.04.2021 a Tribunalului Timiș, dosar nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 204/08.02.2022, cu mențiunea expresă că adeverința o înlocuiește pe cea inițială.
În drept, au fost invocate prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005, Decizia HP nr. 23/2015, Decizia HP nr. 36/2018, Decizia HP nr. 24/27 martie 2023, art. 107 din Legea nr. 263/2010.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 569/2025 din data de 26 februarie 2025 instanța Tribunalului Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanța de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. și pe pârâtul Tribunalul Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că fiind un litigiu de dreptul muncii devin incidente prevederile art. 269 alin. (1) și (2) Codul Muncii, în conformitate cu care judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, respectiv, cererea se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
De asemenea, a fost invocată Decizia nr. 7/16.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și s-a concluzionat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) sau 2
1
C. proc. civ.,
Având în vedere că domiciliul reclamanților se află în raza de competență a Tribunalului Satu Mare, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.
Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 284/LMA/2025 din data de 10 iunie 2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ., ținând cont de faptul că în cauză o instanță are calitatea de pârât.
De asemenea, s-a reținut că reclamanții aveau opțiunea de a introduce acțiunea fie la instanța competentă potrivit normelor generale, fie să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
Față de alegerea reclamanților de a investi Tribunalul Alba cu soluționarea cauzei, în considerarea prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Alba nu putea să invoce din oficiu necompetența și să decline soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 2 iulie 2025, sub același număr de dosar.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Alba și Tribunalul Satu Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanții au deținut funcția de judecător în cadrul Tribunalului Satu Mare și au fost eliberați din funcția de judecător prin pensionare.
Ca urmare a îndeplinirii condițiilor pentru pensionare, Tribunalul Satu Mare a eliberat pentru fiecare, adeverința pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor și procurorilor conform Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:
"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:
"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Totodată, conform art. 127 alin. (2
1
) C. proc. civ.:
"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanții nu se aflau în ipoteza prevăzută de lege (art. 127 alin. (1) C. proc. civ.), adică nu își desfășurau activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, Tribunalul Alba, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ.
Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»
Prin urmare, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată art. 127 alin. (2
1
) teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.
În cauza de față, reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, instanță care se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanței prevăzute de lege pe rolul căreia au înregistrat cererea.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.