ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1585/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 508 din 9 noiembrie 2023, Curtea de apel Cluj, secția a III - a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel Cluj a reținut, în raport de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite din Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 privind recursul în interesul legii și în raport de dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și de cele ale art. 7 alin. (1) și (2), Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

Curtea a apreciat că solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la emiterea unui ordin de salarizare corespunzător nu poate atrage competența instanței de contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care această solicitare nu este asociată unui act administrativ contestat, a cărei legalitate să fie analizată de instanța specializată de contencios administrativ.

Prin urmare, raportat la petitul acțiunii, Curtea a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și a subliniat că aceste prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Pe de altă parte, a reținut Curtea de apel că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, de vreme ce anterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamanții nu au solicitat pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție emiterea unui ordin de salarizare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19-23 și a valorii de referință sectorială de 605,225 neplafonată conform Ordinului general normativ nr. 959/1/12.04.2023, astfel încât nu se poate reține incidența dispozițiilor referitoare la refuzul de soluționare sau la nesoluționarea în termen.

Având în vedere dispozițiile art. 278 alin. (2) din Codul muncii și reținând că pretențiile reclamanților sunt legate de raportul juridic de muncă, Curtea de apel a considerat că este fără valoare, din perspectiva stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, calificarea pe care legea o dă actului de stabilire a drepturilor salariale ca fiind un act administrativ.

În argumentarea deciziei sale, Curtea de apel Cluj a făcut trimitere și la dispozițiile art. 266 și la cele ale art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 și a conchis că, pentru judecarea litigiului de față, competența materială revine nu instanței de contencios administrativ determinată în funcție de rangul autorității publice pârâte, ci instanței de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bistrița - Năsăud, în circumscripția căreia reclamanții au domiciliul.

Reținând că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Bistrița - Năsăud și își desfășoară efectiv activitatea la respectiva instanță, a apreciat a fi incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în interpretarea dată acestora prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 7/16.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă - complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții, Tribunalul Mureș și-a însușit considerentele și soluția adoptată în cadrul întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal din București, 22 - 23 mai 2023, reținând că cererile având ca obiect solicitarea de obligarea a pârâților, ordonatori de credite - angajatori, la reîncadrarea și recalcularea drepturilor salariale, respectiv emiterea ordinelor de salarizare și plata sumelor constând în drepturi salariale nerecunoscute, sunt de competența instanței de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la domiciliul reclamantului, cu aplicarea, după caz, a art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din examinarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un ordin de salarizare care să valorifice coeficientului de multiplicare 19-23 aferent procurorilor DNA/DIICOT.

Reține Înalta Curte că, prin natura sa, cererea având ca obiect obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la emiterea unui ordin de salarizare atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece, așa cum reiese din motivarea cererii de chemare în judecată (a se vedea pagina 7 a cererii), conflictul a fost generat de neemiterea unui ordin de salarizare aferent deciziei civile nr. 112/A/8.02.2022, apreciat de reclamanți ca fiind nejustificat în sensul definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În argumentare, Înalta Curte mai are în vedere, pe de o parte, împrejurarea că, prin acțiune, reclamanții nu au solicitat plata drepturilor salariale, iar, pe de altă parte, acțiunea a fost întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 20 alin. (3), art. 142 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2022 și art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (2) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public, iar potrivit alin. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Prin urmare, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și prevederile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Totodată, art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede că (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere că, în cauza de față, reclamanții solicită emiterea unui act administrativ (ordinul Înaltei Curți de Casație și Justiție de stabilire a drepturilor salariale), Înalta Curte conchide că litigiul de față are natura unuia de contencios administrativ, instanța competentă material a soluționa cauza fiind Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.