ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2021

HOTĂRÂRE

23.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale la 21 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, au solicitat să se dispună:

- Obligarea pârâților Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la recalcularea indemnizațiilor de încadrare începând cu data de 01.01.2018 și în continuare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006) drepturi recunoscute și în favoarea judecătorilor și procurorilor de la instanțele și parchetele independent de gradul lor conform hotărârilor pronunțate în acest sens;

- Obligarea pârâtului Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj să elibereze adeverințe individuale pentru fiecare dintre noi necesare recalculării pensiilor de serviciu, având în vedere art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată și a celorlalte acte normative în aplicarea Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016 și a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, având în vedere coeficientul de multiplicare 19 pentru indemnizația de încadrare.

Prin sentința civilă nr. 1169 din 27 aprilie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., întrucât reclamanții au calitatea de pensionari din anul 2009.

Pe rolul Tribunalului Gorj dosarul a fost înregistrat sub același nr. de dosar la data de 18 mai 2021.

Prin sentința nr. 764/2021 din 10 iunie 2021, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocate de reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că în cazul de față, reclamanții au chemat în judecată inclusiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, înțelegând să sesizeze inițial Tribunalul Vâlcea, sens în care s-a apreciat că această instanță a devenit competentă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 iunie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea prezentei cereri, Înalta Curte reține că art. 269 alin. (1) din Codul muncii prevede că "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii", iar alin. (2) prevede că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

În speță, se constată că reclamanții au calitatea de procurori și și-au desfășurat activitatea la Parchetele de pe lângă Judecătoria Novaci, Târgu Cărbunești și Tribunalul Gorj, iar la momentul formulării cererii de chemare în judecată aceștia au calitatea de pensionari încă din anul 2009, astfel că nu le mai pot fi aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., în ceea ce privește competența.

În același sens sunt și statuările deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, cu referire la sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Așadar, față de împrejurarea că reclamanții nu își desfășoară activitatea efectiv la Tribunalul Gorj, care este instanța competentă să soluționeze cererea, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, după domiciliul părților, și cum niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanță de judecată, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., se constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din același Cod, Tribunalul Gorj fiind instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, competența teritorială aparține Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.