ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2025

HOTĂRÂRE

04.03.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, la 7 iulie 2023, sub nr. x/57/2023, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat obligarea acesteia ca, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care va fi pronunțată în cauză, să emită ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare brută lunară să fie calculată conform sentinței civile nr. 164/2008 din 20 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția Civilă, în dosarul nr. x/107/2007, irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 373/2009 din 2 aprilie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, lămurită prin încheierea nr. 27/CC/F din 12 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă, în dosarul nr. x/107/2007/a1, irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 79/2020 din 12 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I Civilă, luând în considerare coeficienții de multiplicare din Anexa 1 lit. A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate în perioada 10 aprilie 2006 - 1 februarie 2022, și a sentinței civile nr. 1642/PI din 13 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția I-a Civilă, în dosarul nr. x/30/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 498 din 23 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, prin luarea în calcul a VRS-ului de 605,225 pentru perioada 28 iulie 2017 - 1 februarie 2022, cu înlăturarea plafonării instituite ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 142 din Legea nr. 304/2022, art. 8 raportat la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 451 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 173/2023 din 18 octombrie 2023 Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că prin dispozițiile art. 7 alin. (1) Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 s-a instituit o competență materială și teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, fiind irelevantă invocarea actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de emitere a unui ordin de salarizare, întrucât criteriul determinant pentru stabilirea competenței îl constituie vătămarea produsă reclamantei și modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale acesteia, conform art. 2 alin. (1) lit. m) și n) din Legea nr. 554/2004 raportat la alin. (2) al aceluiași articol.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, iar prin sentința civilă nr. 93 din 23 ianuarie 2024 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba - Secția Civilă.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prin acțiunea formulată nu se contestă un act de stabilire a drepturilor salariale de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi incidente prevederile art. 7 alin. (2) Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, ci se solicită înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din aceeași lege, astfel, raportat la calitatea reclamantei de fost judecător și la cererile acesteia specifice domeniului raporturilor de muncă, competența materială de soluționarea a litigiului se stabilește în raport cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale Legii nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență, care, prin încheierea nr. 29/CAF/CC/2024 din 23 februarie 2024, a trimis dosarul cauzei Secției I Civile din cadrul aceluiași tribunal.

Pentru a proceda astfel, s-a reținut că ultima instanță care și-a declinat competența de soluționare a cauzei, respectiv Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, a calificat pricina ca fiind un conflict de muncă, iar în baza normelor de organizare judiciară, soluționarea litigiilor de muncă revine Secției I Civile a Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția I Civilă, sub nr. x/57/2023*, iar prin sentința civilă nr. 3168/2024 din 11 decembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu se contestă un act administrativ deja emis de către pârâtă, ci se critică refuzul acesteia de a se pronunța asupra cererii reclamantei privind emiterea unui nou ordin de încadrare, ceea ce reprezintă un act administrativ asimilat, context în care s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, ci prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 2 lit. h) din aceeași lege, instanța competentă să soluționeze acțiunea fiind Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, la data de 19 decembrie 2024.

Înalta Curte, constatând că există conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. privind existența declinărilor succesive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății, natura cererii și prevederile legale incidente în materie.

Cauza are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, care, ulterior parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, rămase fără răspuns, în temeiul art. 142 din Legea nr. 304/2022 și art. 8 raportat la art. 2 lit. h) din legea contenciosului administrativ, a solicitat obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare brută lunară să fie calculată conform hotărârilor judecătorești care constituie titluri executorii, cu eliminarea plafonării instituite în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Raportat la obiectul și temeiul de drept ale cererii introductive, Înalta Curte constată că natura pricinii pendinte este de contencios administrativ, întrucât prin acțiunea formulată nu se solicită plata unor drepturi de natură salarială în baza unui act administrativ care își produce efectele, pentru a deveni incidentă legislația specifică litigiilor de muncă, ci chiar emiterea unui astfel de act, ulterior parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, se constată că demersul juridic al reclamantei are ca premisă lipsa unui răspuns din partea pârâtei la cererea prin care i s-a solicitat ceea ce constituie obiectul acțiunii, situație care se circumscrie noțiunii de „nesoluționare în termenul legal a unei cereri”, definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, și reprezintă un act administrativ asimilat în conformitate cu prevederile alin. (2) al aceluiași articol.

Prin urmare, întrucât în cauză nu este emis vreun ordin de salarizare, care să impună parcurgerea procedurii administrative al cărei rezultat poate face obiectul acțiunii judiciare care să vizeze ipoteza de strictă reglementare ce atrage competența Curții de Apel București, Înalta Curte constată că nu subzistă excepția prevăzută de art. 7 alin. (2) din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.”

Având în vedere că reclamanta solicită emiterea unui act administrativ, iar domiciliul acesteia este situat în Alba Iulia, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.