ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 9 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 23 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Timișoara a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, incluzând sporurile și indemnizațiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38 alin. (6)
1
din Legea 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul lunar la care era îndreptățită prin recalcularea indemnizației de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON și venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 și până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând să fie actualizată cu rata inflației la data plății efective și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă drepturilor salariale restante, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38 alin. (6)
1
din Legea 153/2017, art. 268 și art. 166 alin. (4) din Legea 53/2003, raportat art. 1535 din Noul C. civ. și la art. 29, art. 30 și art. 195 C. proc. civ.
La termenul de la 14 septembrie 2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2006 din aceeași dată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
În esență, Tribunalul Alba a reținut că reclamanta a deținut calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Timișoara, fiind pensionată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, și că a învestit instanța cu soluționarea unui litigiu de muncă. Față de prevederile art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea n. 62/2011, tribunalul a considerat că reclamanta are dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului de muncă. A observat că Tribunalul Alba nu este nici instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamanta, și nici instanța locului său de muncă, iar dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță. A stabilit că instanța competentă este Tribunalul Timiș.
Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Timiș, secția I civilă.
La termenul de la 24 aprilie 2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 580 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă, în vederea soluționării acestuia, și a suspendat judecata cauzei.
În esență, Tribunalul Timiș a reținut că reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței pârâte, fiind pensionară la data înregistrării acțiunii, și a formulat cererea în contradictoriu cu o instanță de judecată. A mai reținut că o astfel de cerere ar fi trebuit soluționată de Tribunalul Timiș, instanță inferioară pârâtei Curții de Apel Timișoara și că, în temeiul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind competența alternativă, reclamanta avea dreptul să sesizeze o instanță de același grad din circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu instanța pârâtă din prezenta cauză. A stabilit că instanța competentă este Tribunalul Alba, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba - Iulia și învestit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Alba, secția I civilă și Tribunalul Timiș, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.
Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, având ca obiect drepturi bănești de natură salarială, solicitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)
1
C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile sunt judecători sau instanțe de judecată, fie că au calitatea de reclamanți sau de pârâți.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător și care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".
Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)
1
al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.
În prezenta cauză, în calitate de pârâtă a fost chemată Curtea de Apel Timișoara, iar instanța competentă, conform prevederilor din legislația muncii, ar fi fost Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.
În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Alba, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Timiș și care se află în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Timișoara.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.