ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. (toți încadrați ca specialiști IT – personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu) au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, solicitând obligarea pârâților la plata dobânzii penalizatoare și la plata dobânzii remuneratorii la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia și completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, de la data stabilită în decizie (01.08.2016, de la care s-a stabilit VRS 605,225 RON), până la data emiterii deciziei și în continuare, până la data plății efective;

- obligarea pârâților la actualizarea cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia și completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, de la data de 01.08.2016, până la data plății efective.

La primul termen de judecată din data de 30.05.2023, Tribunalul Argeș, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare pe excepție.

Prin sentința civilă nr. 2927/2023 din 30 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetentei sale teritoriale în cauza privind pe reclamanții A., B., C., D. și E. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu – Complet Specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, a mai reținut că, în speță, reclamanții au calitatea de specialiști IT- personal auxiliar de specialitate și conex în activitate, în cadrul Tribunalului Sibiu, respectiv al Judecătoriei Mediaș (reclamantul B.), motiv pentru care a apreciat că nu pot fi invocate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres doar situația în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar ori grefier.

Constatând, așadar, că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu oferă reclamanților din prezenta cauză dreptul de a-și alege instanța, Tribunalul Argeș a statuat că, în speță, reclamanții pot sesiza tribunalul de la locul de muncă, competent absolut în materia conflictelor de muncă, fără a deveni incident art. 127 C. proc. civ., sens în care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, instanță în a cărei circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții.

Prin urmare, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pe rolul Tribunalului Sibiu, cauza a fost înregistrată la 1 august 2023, sub același număr de dosar (6650/109/2022), fixându-se prim termen de judecată la 13.11.2023.

Prin notele scrise înregistrate la 03.11.2023 la dosarul cauzei, pârâtul Tribunalul Sibiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu de a soluționa cauza, apreciind că Tribunalul Argeș este competent să soluționeze cauza în temeiul art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., întrucât, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții au ales instanța competentă teritorial să le soluționeze cauza.

La primul termen de judecată fixat în cauză, instanța a constatat că s-a invocat excepția necompetenței sale teritoriale, asupra căreia a rămas în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 890/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, în favoarea Tribunalului Argeș. Totodată, a constatat conflictul negativ de competență, sens în care a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Jusitiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a reținut că prezenta cauză reprezintă un conflict individual de muncă, raportat la prevederile art. 266 coroborat cu art. 269 Codul muncii, care se judecă de către tribunal în complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale. Totodată, a arătat, că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, evocând și dispozițiile art. 127 alin. (1)-(2), (2

1

) C. proc. civ., cea de a doua instanță de conflict a constatat că, potrivit dispozițiilor legale amintite, reclamanții, având calitatea de specialiști IT în cadrul Tribunalului Sibiu, acesta din urmă fiind și pârât în cauză, au posibilitatea să se adreseze oricărei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Alba Iulia, opțiune pe care reclamanții au exercitat-o, formulând prezenta cerere în fața Tribunalului Argeș.

Totodată, a mai subliniat faptul că această competență facultativă, astfel reglementată prin dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., corespunde exigențelor prevăzute de art. 6 paragraf 1 din CEDO privind dreptul părții la un "tribunal independent și imparțial", legiuitorul, prin dispozițiile legale, instituind un regim juridic diferit circumstanțiat categoriilor de persoane vizate de ipoteza normei, tocmai datorită calității lor.

Pentru aceste considerente, văzând dreptul de opțiune exercitat de către reclamanți, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Tribunalul Sibiu, iar în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanți în favoarea Tribunalului Argeș – secția civilă - complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și de asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în acord cu prevederile art. 135 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Jusitiție în vederea soluționării prezentului conflict negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.11.2023, sub numărul de dosar x/2022

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Argeș și Tribunalul Sibiu – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanții, specialiști IT – personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu, au învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanții, cu domiciliul în municipiul Sibiu, respectiv, Mediaș, județul Sibiu, sunt încadrați ca specialiști IT în cadrul Tribunalului Sibiu, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței – 27.12.2022), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul, respectiv Tribunalului Sibiu.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. care se aplică numai în cazul cererilor introduse de judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri, enumerarea prevăzută de aceste texte de lege fiind limitativă.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)

1

din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ., care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Așadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanțe de judecată care ar fi de competența respectivei instanțe, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Exprimând această opțiune, reclamanții au sesizat Tribunalul Argeș, ca instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, neînțelegând, așadar, să sesizeze însăși instanța competentă, respectiv Tribunalul Sibiu.

Reținând, totodată, incidența prevederilor art. 116 din C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, se constată, așadar, că, prin înregistrarea inițială a acțiunii pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții și-au exercitat dreptul de alege între două instanțe deopotrivă competente.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.