ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele:

- recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, raportat la o valoare de referință sectorială majorată cu procentele de 1%, 1% și 5% acordate prin hotărâri judecătorești în baza O.G. nr. 3/2006 începând cu data de 09.04.2015 până la data încetării activității prin pensionare, respectiv până la data de 01.01.2020;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 până la data de 31.12.2019, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare prin obligarea pârâților la alocarea fondurilor și la plata pentru fiecare lună, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare.

Prin sentința civilă nr. 1484/18.05.2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, motivat de faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. întrucât reclamanta și-a încetat activitatea prin pensionare. Totodată, s-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. întrucât calitatea de pârât o au Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată.

Prin urmare, competența teritorială a fost stabilită conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, la domiciliul reclamantei, care potrivit cărții de identitate se află în județul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 26/PI/15.01.2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) și art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., motiv pentru care reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Alba aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, din cauza calității pârâților de parchet de pe lângă instanța competentă să judece cauza și parchet de pe lângă instanța superioară instanței competente.

Instanța a reținut că în privința competenței teritoriale este aplicabil același raționament din Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 prin coroborarea cu art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Timiș a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalului Timiș.

Reclamanta din prezenta cauză este fost procuror, în prezent pensionar și s-a adresat Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Având în vedere că la data sesizării instanței inițial învestite cu soluționarea conflictului de muncă, reclamanta nu mai deținea calitatea de procuror, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Conform art. 127 alin. (2

1

) și (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Nici ipoteza de la art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. nu este incidentă în cauză, deoarece calitatea de pârâți o au Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, respectiv parchete de pe lângă instanțe, și nu instanțe de judecată, prevederile art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

În aceste condiții, devin incidente prevederile de drept comun pentru soluționarea conflictelor de muncă reglemente de dispozițiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în vigoare la data promovării acțiunii (18.01.2022).

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În considerarea celor arătate, ținând cont că la momentul formulării acțiunii, reclamanta domicilia în Timișoara, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Timiș, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.