ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secția I Civilă la 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizată în funcție de indicele de inflație și a dobânzii aferente, începând cu data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective a sumei.

Prin sentința civilă nr. 443/LM/2023 din 2 mai 2023, Tribunalul Bihor – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că în cauză, raportat ala obiectul acțiunii, drepturi salariale, competența teritorială se determină în raport cu domiciliul și locul de muncă al reclamantului, potrivit art. 269 din Codul Muncii, coroborat cu art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 alin. (4) C. proc. civ. .

Pe rolul Tribunalului Hunedoara cauza a fost înregistrată 17 mai 2023, sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 2297/2023 din 29 noiembrie 2023, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata procesului și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că față de calitatea de procuror a reclamantului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., sens în care a apreciat că Tribunalul Bihor este competent să judece procesul.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Reclamantul are calitatea de procuror pensionar și s-a adresat Tribunalului Bihor, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2

1

) și (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Având în vedere că la data sesizării instanței inițial învestite, reclamantul nu mai deținea calitatea de procuror, precum și faptul că acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul unui parchet de pe lângă o instanță inferioară celei care ar fi competentă să soluționeze cauza, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, față de natura litigiului, aceasta trebuie stabilită în acord cu dispozițiile de drept comun în materia conflictelor de muncă, respectiv potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, aplicabilă în raport cu data inițierii procesului, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În momentul inițierii procesului reclamantul domicilia în Deva, județul Hunedoara, iar funcția de procuror a fost exercitată de acesta în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, situat în Hațeg, județul Hunedoara.

Prin urmare, raportat la textele de lege ultim evocate, competent să judece cauza este Tribunalul Hunedoara, instanța de la domiciliul și locul de muncă al reclamantului.

Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.