ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

- recalcularea indemnizației de încadrare și plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2021-03.02.2022, având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială, rezultată din noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâtului la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă actualizată cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2287/2024 din 1 octombrie 2024, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că reclamanta are locul de muncă la Judecătoria Măcin, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, incident în cauză, care instituie o competență exclusivă, trebuia să se adreseze instanței competente teritorial de la locul unde își are locul de muncă la data introducerii acțiunii.

De asemenea, a reținut că prevederile art. 127 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile, în raport de circumstanțele menționate mai sus, dar și raportat la faptul că Tribunalul Tulcea nu are calitatea de pârât.

În considerentele sentinței, Tribunalul Tulcea a reținut, în esență, că reclamanta A. are domiciliul pe raza municipiului Oradea, județul Bihor și a fost judecător în cadrul Judecătoriei Măcin începând cu data de 22.12.2017, în perioada 01.04.2021-03.02.2022 fiind detașată la Judecătoria Beiuș.

În acord cu prevederile art. 269 alin. (1)-(2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, competența de soluționare a pricinii ar reveni Tribunalului Bihor, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamanta.

Totodată, față de împrejurarea că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Măcin, instanța de conflict a verificat incidența în cauză a prevederilor art. 127 din C. proc. civ., reținând interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată prin Decizia nr. 7/16.05.2016 - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În concluzie, a apreciat că reclamanta, în mod legal, a sesizat Tribunalul Cluj din circumscripția Curții de Apel Cluj, curte învecinată cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, în raport cu domiciliul reclamantei.

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Prezenta acțiune are ca obiect un conflict individual de muncă cu privire la recalcularea și plata unor drepturi de natură salarială solicitate de către reclamantă, în calitate de judecător încadrat, la momentul introducerii cererii (5 martie 2024), în cadrul Judecătoriei Măcin.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

În același timp, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Reclamanta din prezenta cauză are domiciliul în Oradea, județul Bihor, astfel că acțiunea ar fi fost, în raport cu domiciliul reclamantei, de competența Tribunalului Bihor.

Cu toate acestea, întrucât Tribunalul Bihor figurează ca pârât în cauză, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune reglementat de dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., sesizând Tribunalul Cluj, aflat în circumscripția curții de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, în raport cu domiciliul său.

Potrivit prevederilor legale menționate, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Întrucât dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, instanța sesizată în acest mod devine competentă teritorial să soluționeze pricina și nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Notează Înalta Curte că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, reclamanta și-a exercitat dreptul prevăzut de dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței alese.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.