ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 20.12.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul să recalculeze indemnizația de încadrare și sporurile aferente, incluzând un procent de 2% din indemnizație, reprezentând echivalentul diurnei, stabilită conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 88

2

alin. (5) din Legea nr. 304/2004, începând cu 19.12.2019 și până la 13.03.2022, cu depășirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 334/LM/06.04.2023, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea se încadrează în materia conflictelor de muncă, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, și că la momentul sesizării instanței, reclamantul avea calitatea de judecător, fiind incident art. 127 C. proc. civ. însă, nefiind identificat vreun text legal în baza căruia Tribunalul Bihor să se declarare competent, cauza a fost declinată Tribunalului Brașov, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Brșov, învecinată Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 1172/MAS/20.09.2023, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că, în temeiul art. art. 269 din Codul muncii și art. 127 și art. 116 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dâmbovița, întrucât reclamantul, judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, a indicat această instanță ca fiind competentă prin răspunsul la întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 390/06.03.2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, evocând art. 269 din Codul muncii și art. 127 C. proc. civ., a reținut că acțiunea reclamantului, inițial înregistrată la Tribunalul Bihor, a fost declinată către Tribunalul Brașov, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Pitești.

De asemenea, a mai reținut că reclamantul și-a exercitat opțiunea de alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente prin sesizarea inițială a Tribunalului Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 19.04.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, reclamantul, judecător la Tribunalul Vâlcea, a învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Vâlcea.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Astfel, competența de soluționare în primă instanță a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Totodată, în caz de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în toate cazurile de competență alternativă, reclamantul are dreptul să aleagă instanța competentă iar, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea reclamantului nu poate fi cenzurată.

În cauză, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul și-a manifestat opțiunea pentru Tribunalul Dâmbovița ca instanță competentă, în condițiile art. 127 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ., având în vedere că instanța inițial sesizată, Tribunalul Bihor, nu era una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția Curții de Apel Pitești, de care aparține Tribunalul Vâlcea.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2024.