ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2022

HOTĂRÂRE

23.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 01.02.2022, pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei, Tribunalul Bistrița-Năsăud și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariate începând cu data de 01.01.2022 și pentru viitor până la încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin plata discriminatorie, reprezentat de diferența salariată menționată mai sus, începând cu data de 01.01.2020, și în continuare, până la plata efectivă a drepturilor salariate recalculate conform petitului nr. 1, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se vor aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; constatarea că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, iar în subsidiar constatarea că art. 38 alin. (6) se raportează la nivelul grilei procurorilor Parchetului General; obligarea Ministerului Justiției să emită în mod corespunzător, ordin de salarizare conform cu cele solicitate, de la data numirii în funcția de judecător - 01.02.2022 și pentru viitor.

Prin sentința civilă nr. 408/LM din 07 aprilie 2022, Tribunalul Bihor, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că în speță competența teritorială aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, potrivit art. 269 din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1540/2022 din 6 iunie 2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei sentințe, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile alin. (1) din art. 127 din C. proc. civ., dar, sunt incidente dispozițiile alin. (2) și (2) indice 1 C. proc. civ., față de calitatea de pârât a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În acest caz, art. 127 alin. (2) și (2) indice 1 din C. proc. civ. prevede o competență alternativă și specială în considerarea calității de instanță de judecată a pârâtului, având prioritate față de dispozitiile art. 210 din Legea 62/2011, care se aplică în celelalte situații în care nu există dispoziții derogatorii.

Prin urmare, reclamanta a uzat de posibilitatea conferită de lege, de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, care în speța de față este și Tribunalul Bistrița-Năsăud (în raza căruia își are locul de muncă reclamanta, nefiind aplicabile alin. (1) din art. 127 din C. proc. civ., întrucât reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanta competentă să judece cererea și cererea sa nu este de competența unei instanțe inferioare instanței la care funcționează), și anume a ales Tribunalul Bihor, or, instanta sesizată rămâne competentă în baza alegerii reclamantului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Tribunalul Bihor a fost învestit să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justitiei, Tribunalul Bistrița-Năsăud și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, în esență, recalcularea drepturilor salariale, recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii de către pârâți.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevantă este calitatea de pârât a Tribunalului Bistrița-Năsăud, care potrivit normelor generale de jurisdicția muncii, respectiv art. 269 din Codul Muncii și art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluționeze cauza.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta activează în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Bistrița.

Din acest punct de vedere, competența nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acțiunea nu este în competența instanței unde reclamanta își desfășoară activitatea ori în competența unei instanțe inferioare acesteia, devenind incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează norme de competență facultativă.

Or, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Bihor, în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2

) al aceluiași text de lege care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ, în acord cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamantei să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acesteia să îi fie afectată valabilitatea opțiunii.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv reclamantei, ceea ce înseamnă că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj, în a cărei circumscrimție se afla pârâtul Tribunalul Bistrița-Năsăud, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens.

Prin urmare, reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Bihor, aflat în circumscripția Curții de Apel Oradea, învecinată Curții de Apel Cluj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.