ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2023

HOTĂRÂRE

12.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 12.01.2023, sub dosar nr. x/2023, în temeiul art. 105 din Legea nr. 223/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAȘ SEVERIN, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad P.I.C.C.J., conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror a fiecărui reclamant din prezenta cauză, și plata efectivă, în continuare, și pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017;

- începând din 20.07.2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii 207/2018 prin care a fost modificată Legea 304/2004, înființându-se secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție) și pe viitor, solicită recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă a procurorilor din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J. și drepturile salariale specifice personalului detașat, care să fie incluse în indemnizația de încadrare;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror a fiecărui reclamant din prezenta cauză, și în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, cu titlu de salariu lunar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

În ședința publică din 14.06.2023, s-a dispus disjungerea acțiunii și formarea unui nou dosar privind pe reclamanții A., D., E., G., H., J., K., L., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2023.

În ședința publică din 14.06.2023, instanța, verificându-și competența, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor în soluționarea prezentei cauze, față de domiciliul reclamanților, și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 680/LM/2023 pronunțată la 15.06.2023 de Tribunalul Bihor, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca reclamanți pe A., D., E., G., H., J., K., L. în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În speță, reclamanții A., D., G., J. și K. sunt domiciliați în Lugoj, reclamantul E. este domiciliat în Timișoara, reclamantul H. este domiciliat în com. Sânandrei, iar reclamanta L. este domiciliată în com. Sânandrei, toate localități din jud. Timiș. În aceste condiții, competența de soluționare a pricinii ar reveni potrivit dispoziției Codului muncii Tribunalului Timiș.

Totodată, a reținut că reclamanții A., D., E., G., H., J., K., L. își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar în ceea ce îi privește, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Timiș nefiind instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții sau instanță inferioară acesteia, Tribunalul Bihor nefiind astfel nici instanță de același grad din cadrul unei curți de apel învecinate instanței la care funcționează reclamanții.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă. La termenul de judecată din 26 octombrie 2023, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 1217 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș , secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competență, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, cererea de chemare în judecată fiind introdusă împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, parchet aflat pe lângă instanța competentă să judece cauza, și împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A reținut instanța că reclamanții au sesizat Tribunalul Bihor, ca instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, datorită calității pârâților de parchet de pe lângă instanța competentă să judece cauza și parchet de pe lângă instanța superioară instanței competente, ci nu datorită calității lor de procurori la parchet de pe lângă judecătorie.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au calitatea de pârâți, iar instanța a reținut că, în privința competenței teritoriale, este aplicabil același raționament din Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, întrucât dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc în mod expres că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și procurorilor.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Bihor și Tribunalul Timiș - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă "competența facultativă" nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

În speță, reclamanții sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar competența aparține, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul, respectiv Tribunalului Timiș.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanță, și nici la un parchet superior, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Bihor - 12 ianuarie 2023, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiș.