ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/04.11.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea și plata efectivă a indemnizației de încadrare începând cu data de 16.10.2018 și până la data de 13.03.2022, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, cu depășirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea altor reclamanți din cadrul aceleiași familii ocupaționale conform sentinței nr. 317 din data de 22.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/11 1/2021 a Tribunului Bihor, secția 1 Civilă, rămasă definitivă prin neapelare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății.

Reclamantul a menționat că justifică alegerea instanței raportat la dispozițiile art. 12 din C. proc. civ.. Astfel, daca un judecător/procuror are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea. Cum în cazul de față, Tribunalul Dolj ar fi competent material și teritorial să judece această cauză, însă își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova în funcția de procuror, reclamantul a precizat că a ales una din instanțele învecinate, respectiv Tribunalul Caraș-Severin întrucât această instanță este învecinată Curții de Apel Craiova.

Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Caraș-Severin, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului aferent perioadei anterioare datei de 04.11.2019, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea pretențiilor ca fiind neîntemeiate.

Prin sentința nr. 114/07.02.2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Caraș-Severin invocată de către pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În fundamentarea acestei sentințe, redându-se dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., art. 127 alin. (1) și (3) din același cod, art. 269, alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (r) - Codul muncii, cu referire la decizia nr. 7/16.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Inalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut, în esență, că reclamantul A. își desfășoară activitatea în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și are domiciliul în Craiova, Județul Dolj.

In consecință, în cauza de față, Tribunalul Dolj este instanța competentă în soluționarea cauzei, întrucât reclamantul domiciliază în circumscripția sa de activitate, iar pârâta nu este unitate de parchet ce funcționează pe lângă Tribunalul Dolj pentru ca dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. privind competența facultativă să fie aplicabile în cazul reclamantului.

Pe rolul Tribunalului Dolj dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 1107 din 27.04.2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Caras-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, dar și în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 din C. proc. civ., s-au reținut următoarele:

În situația în care judecătorul/grefierul/procurorul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanța competentă, dacă este aceea la care judecătorul/grefierul/procurorul își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Acesta are alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

Alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., folosește imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) arată că "poate sesiza", prin urmare, legiuitorul a avut în vedere o obligație a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) și o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2). În ambele ipoteze, însă, finalitatea investirii unei instanțe aparține subiectului.

Astfel, dispozițiile art. 127, alin. (1) din C. proc. civ., deși au denumirea marginală de "competență facultativă", obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată în structură centrală și structură teritorială.

Conform art. (5) din O.U.G. nr. 78/2016, prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se pot înființa în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora ori desființa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi.

In cauză, reclamantul și-a îndeplinit obligația instituită de art. 127 din C. proc. civ. și a sesizat o instanță învecinată cu instanța de care aparține structura teritorială în care își desfășoară efectiv activitatea-DIICOT Craiova, respectiv Tribunalul Caraș-Severin.

Instanța a apreciat că art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., este aplicabil în speță, deși reclamantul are calitatea de procuror la DIICOT-Serviciul Teritorial Craiova- și structura centrală își are sediul in Bucuresti, având în vedere că noțiunea de "instanță competentă să soluționeze cauza" a fost definită prin decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, iar finalitatea textului este de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că, în cauză, reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu domiciliul în Craiova, a chemat în judecată pârâții: Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea reclamantului având ca obiect drepturi salariale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituțională a României a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora."

Totodată, în paragraful 38 a reținut că "prin urmare, având în vedere că este fundamental ca într-o societate democratică instanțele să inspire încredere justițiabililor, Curtea reține că legiuitorul are obligația reglementării cadrului procesual care să garanteze asigurarea imparțialității obiective a acestora. Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenței obiective a instanței, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfășura."

Înalta Curte notează că, într-adevăr, reclamantul (domiciliat în Craiova) deține funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Craiova, iar potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea 120/2018, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, are personalitate juridică și sediul în municipiul București.

Reclamantul își desfășoară însă efectiv activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Craiova, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluționare cu părtinire a cauzei, din pricina calității părții.

Or, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional, rațiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea nașterii unor astfel de suspiciuni.

Reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Caraș-Severin, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Dolj, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă.