ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2502/2021

HOTĂRÂRE

18.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2502/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ- fiscal, la data de 23 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv cu data numirii în calitate de procuror sau personal auxiliar a fiecărui reclamant din prezenta cauză, și plata efectivă, în continuare, și pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; - începând din data de 20.07.2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii 207/2018 prin care a fost modificată Legea 304/2004, înființându-se secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție) și pe viitor, solicităm recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul S.IJ.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J. și drepturile salariate specifice personalului detașat, care să fie incluse în indemnizația de încadrare, și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror sau personal auxiliar a fiecărui reclamant din prezenta cauză, si în continuare, pe viitor, până Ia plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, cu titlu de salariu lunar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința nr. 214 din 17 martie 2021, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ- fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanții F., I., E., C., B., D., G., A., H., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții în cauză au calitatea de procurori, grefieri și personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, unde își desfășoară efectiv activitatea, structură aflată în circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Față de prevederile art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putință de tăgadă, că intenția legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își desfășoară activitatea.

În acest sens, instanța/structura la care reclamanții își desfășoară efectiv activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" de instanță individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).

În speță, având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât, soluționarea cererii este de competența unei curți de apel învecinate curții de apel din circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își desfășoară activitatea.

2.2). La data de 18 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, iar prin sentința civilă nr. 2688 din 16 septembrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanții F., I., E., C., B., D., G., H., A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pt. Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justitie și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei si inaintarea dosarului în vederea soluționării conflictului de competență la I.C.CJ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare, acestea fiind incidente doar în situația în care litigiul este de competența instanței la care își desfășoară efectiv activitatea judecătorul reclamant.

Ca atare, prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în situația în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar, grefier) nu își desfășoară activitatea în cadrul instanței competente să soluționeze litigiul, competența de soluționare a cererii fiind stabilită în funcție de normele procesuale de drept comun sau de cele aplicabile fiecărui tip de acțiune (litigiu de muncă, partaj succesoral etc.)".

Numai în situația în care reclamantul, judecător sau grefier, funcționează efectiv în cadrul instanței competente a soluționa cererea de chemare în judecată, conflictul de competență a fost dezlegat în favoarea instanței de același grad din raza teritorială a unei curți de apel învecinate."

În plus, calitățile cerute de text pentru aplicarea sa, acelea de reclamant și judecător, trebuie întrunite cumulativ, potrivit normei, prin raportare la o cerere de competența instanței la care titularul acesteia își desfășoară activitatea.

Prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac.

În speță, a reținut instanța, cererea formulată de reclamanti (acestia avand calitatea de procurori, grefieri si personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rosiori de Vede), având ca obiect drepturi salariale, este de competența Tribunalului Teleorman, date fiind prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. si art. 210 din Legea 62/2011, precum si statuările obligatorii ale Deciziei RIL 7/2016.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea părților, Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.., " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.".

Aceste dispoziții speciale reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente doar dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Or, în speță, reclamanții au calitatea de procuror, grefier, personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, iară nu la Tribunalul Teleorman, care este o instanță superioară celei la care își desfășoară activitatea reclamanții (Parchetul de pe lângă Judecătoria Rosiori de Vede), împrejurare față de care, în cauză, nu sunt prevalente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.., prin care legiuitorul a înțeles să plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice doar subiecții nominalizați și doar dacă se află în ipoteza textului, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă aceasta este instanța la care acesta își desfășoară activitatea, sau instanța inferioară aceleia, condiție neîndeplinită în acest caz.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, mai ales că, în viziunea legiuitorului, exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care partea reclamantă își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia.

Așa fiind, reclamanții din prezenta cauză, fără a uza de prevederile art. 127 C. proc. civ.., în mod corect au ales să înregistreze acțiunea lor pe rolul Tribunalului Teleorman, instanță judecătorească diferită de cea la care își desfășoară activitatea, chiar, superioară acesteia, instanță care este competentă să judece pricina potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman.