ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1966/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu indemnizațiile de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J. și drepturile salariale specifice personalului detașat, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 881 alin. (5) din Legea nr. 304 din 2004;

- în subsidiar, recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu indemnizațiile de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă a magistraților Tribunalului Timiș (B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X.), aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de I.C.C.J. și drepturile salariale specifice personalului detașat, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 88

2

alin. (5) din Legea 304 din 2004, drept acordat acestora în temeiul sentinței civile nr. 317/LM/2022 din 22 martie 2022, definitivă prin neapelare;

- repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâtului, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, prin luarea în considerare drepturilor salariale specifice personalului detașat, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul an. 88

2

alin. (5) din Legea nr. 304 din 2004 și recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă unor magistrați care nu au fost numiți și nici nu au funcționat efectiv în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în raport de perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamantei, la recalcularea și plata efectivă a indemnizațiilor de încadrare brută lunară, începând cu data de 16.10.2018, inclusiv după aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, și în continuare pentru viitor, cu includerea a unui procent de 2% pe zi din acestea, reprezentând echivalentul diurnei, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 88

2

alin. (5) din Legea 304 din 2004;

- actualizarea sumelor rezultate în urma recalculării indemnizațiilor de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 și în continuare pentru viitor, prin includerea unui procent de 2 % pe zi din acestea, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul S.I.I.J., cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În drept, reclamantul a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, articolul II pct. 3 din O.U.G. nr. 92/15.10.2018 pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justiției, art. 88

2

alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014, Decizia în interesul legii nr. VI din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

Prin sentința nr. 175 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 și față de domiciliul acestuia din circumscripția Tribunalului Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

De asemenea, a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Prin sentința civilă nr. 140 din 12 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor -Romsilva și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și față de calitatea reclamantului de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Teleorman și Tribunalul Mehedinți, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

În cauză se constată că mai mulți reclamanți, printre care și reclamantul din prezenta cauză A., au învestit Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâții fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, înregistrat inițial sub nr. x/2022.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanței și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Totodată, în cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, art. 269 alin. (3) din Codul muncii instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Acțiunea introductivă inițială prin care reclamanții, în calitate de salariați, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, context în care sunt aplicabile și dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

Prin sentința nr. 175 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a disjuns cererea reclamantului și s-a constituit prezentul dosar.

În ce îl privește pe reclamantul A. a fost format dosarul nr. x/2023, în cadrul căruia Tribunalul Teleorman a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți reținând incidența prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 și domiciliul acestuia din circumscripția Tribunalului Mehedinți.

Este de menționat că soluția disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenței de soluționare a raporturilor juridice individuale la instanța pretinsă a fi cea de la domiciliul reclamantului, nu poate să atragă pierderea competenței instanței inițial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale.

Înalta Curte constată că reclamantul Y., din dosarul nr. x/2022, are domiciliul în circumscripția Tribunalului Teleorman, instanța mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, având loc o consolidare a competenței teritoriale.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea reglementează ipoteza în care instanța competentă să judece cauza ar fi ori cea la care funcționează reclamantul, ori instanța inferioară celei la care funcționează reclamantul. Însă, în speță, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, respectiv tribunalul, este o instanță superioară celei corespunzătoare parchetului la care procurorul, care formulează cererea, își desfășoară activitatea, respectiv judecătorie.

În considerarea celor expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.