ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și pe cale de consecință, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanți, având în vedere funcția deținută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., așa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

- repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenței dintre indemnizația de încadrare calculată potrivit modalității de calcul arătată la pct. 1 și indemnizația de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017) de la data nașterii/recunoașterii dreptului (01.08.2016) și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcția deținută, prin raportare la nivelul indemnizației personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare.

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

S-a precizat că nu solicită valorificarea coeficientului de multiplicare 19% prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., deși există o similitudine între solicitarea reclamanților și solicitările admise ale magistraților care au câștigat coeficientul aplicabil procurorilor D.N.A și D.I.I.C.O.T.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194, art. 95 și art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015, și cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 04.06.2018 și Decizia nr. 23 din 26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale a României, O.U.G. nr. 20/2016, pe dispozițiile Legii nr. 330/2009, Legea 285/2010, Legea 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legea 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 și ale Legea cadru 153/2017, art. 1531 și art. 1535 din C. civ. precum și pe disp. art. 166 din Codul Muncii.

În prealabil, reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București.

Prin sentința civilă nr. 1713/2022 pronunțată la data de 03.11.2022, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției, prima instanță învestită cu soluționarea litigiului dintre părți a reținut că, la data promovării cererii principale, reclamanții funcționau în calitate de personal auxiliar și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, autoritate judiciară inferioară instanței competente material, în raport de valoarea obiectului, să judece prezenta cauză.

Personalul auxiliar de la un parchet inferior instanței competente să judece prezenta cauză nu se încadrează în prevederile exprese și limitative ale art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., care presupun, în mod imperativ, faptul ca reclamantul să funcționeze chiar în cadrul parchetului corespunzător instanței competente sau superior acesteia.

Așadar, cum reclamanții făceau parte, la data promovării cererii principale, dintr-un parchet inferior Parchetului de pe lângă Tribunalul București, textul legal nu se aplică în speță, fiind de strictă interpretare și aplicare, în condițiile în care constituie o excepție de la regula generală actor sequitur forum rei.

Prin sentința civilă nr. 144/17.01.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, tribunalul a reținut, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., rezultă că reclamanții în considerarea profesiei lor, puteau să sesizeze orice tribunal de pe raza unei curții de apel învecinate cu Curtea de Apel București, având în vedere Decizia R.I.L. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

În speță, prin acțiunea formulată, reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 au solicitat recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalculare, având în vedere funcția deținută, prin raportare la nivelul indemnizației personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare.

Așadar, reclamanții au învestit instanța cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Pentru soluționarea acestor litigii, dispozițiile procesuale de drept comun se regăsesc în dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în raport cu data cererii de chemare în judecată (29.07.2022).

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează că "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte reține că aceste prevederi legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul grefierilor și vizează două situații, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3) aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, ceea ce nu este cazul în speță.

Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, așadar, la o unitate de parchet, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

În soluționarea unui conflict de muncă în care reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2

1

) și (3) din C. proc. civ., așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acțiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâții sunt parchete de pe lângă instanțe, și nu instanțe de judecată, prevederile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

În acest caz sunt incidente dispozițiile de drept comun pentru soluționarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă instanța de la domiciliul reclamantului sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul București, acest ultim criteriu fiind avut în vedere la stabilirea instanței competente teritorial.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 aprilie 2023.