ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 525/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.07.2022, pe rolul Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A. și B., personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și, pe cale de consecință, să fie obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale, având în vedere funcția deținută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 și ale O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2016, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 și, în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și al celorlalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., așa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006. Au solicitat, de asemenea, repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispozițiilor legale anterior evocate până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenței dintre indemnizația de încadrare calculată potrivit primului capăt de cerere și cea plătită efectiv, obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcția deținută, prin raportare la nivelul indemnizației personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 și, în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare, actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată, începând cu data scadenței lor și până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 1784/10.11.2022, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, s-a raportat la sediul pârâților, constatând că în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme reclamanții funcționează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, autoritate judiciară inferioară instanței competente material, în raport cu obiectul cauzei.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 18/11.01.2023, Tribunalul Olt – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că personalul auxiliar de la o instanță inferioară instanței competente să judece cauza se încadrează în prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și este, astfel, obligat să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Astfel sesizat, Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă a admis, prin sentința civilă nr. 9/12.01.2024, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că art. 127 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât competența de soluționare, în primă instanță, a cauzei revine tribunalului și nu judecătoriei, instanță pe lângă care funcționează parchetul din care fac parte reclamanții, iar alin. (2

1

) din articolul menționat nu se aplică parchetelor, ci numai instanțelor de judecată atrase în proces ca pârâte.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor în conflict privesc competența teritorială și derivă din aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în cazul unor grefieri din cadrul unui parchet care funcționează pe lângă o judecătorie.

Între părți s-a declanșat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și ale art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 – în vigoare la data sesizării instanțelor, 18.07.2022 –, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Prin Decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Instanța supremă constată că, în cauză, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate – grefieri – la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, însă cererea de chemare în judecată promovată nu este de competența judecătoriei și nu există o instanță inferioară acesteia.

Întrucât nicio instanță nu are calitate de pârâtă în dosar, ci mai multe unități de parchet, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

1

) C. proc. civ., care prevăd că, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii" și că aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât.

Prin urmare, competența teritorială se stabilește în baza art. 269 alin. (2) din Codul muncii și a art. 210 din Legea nr. 62/2011 și revine tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Întrucât în cauză, locul de muncă al reclamanților este în județul Olt, Tribunalul Olt este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și, pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.