ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2023

HOTĂRÂRE

02.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională Justiție, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017, repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la acest nivel de către Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București, obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 și până la data formulării acțiunii, precum și în continuare, dar și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) până la plata efectivă a sumelor solicitate, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să procedeze la reîncadrarea acestora prin emiterea unor ordine de salarizare corespunzătoare, respectiv prin aplicarea unui spor de 15% pentru condiții grele, deosebite și periculoase, a unui spor de 5% pentru păstrarea confidențialității și a unui spor de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, toate în cuantum de 45%, doar acesta având atribuția emiterii de astfel de ordine de salarizare.

Tribunalului Caraș-Severin – secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1037 din 11 iunie 2021, a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții J., K., L., M., N., O. și W., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, sens în care s-a format un nou dosar repartizat aceluiași complet de judecată, pentru respectarea principiului continuității, cu termen de judecată la data de 11 august 2021; de asemenea, a dispus xerocopierea înscrisurilor din dosar, care au fost înaintate, cu adresă, serviciului registratură în vederea înregistrării noului dosar; a mai dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții P., Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, sens în care s-a format un nou dosar repartizat aceluiași complet de judecată, pentru respectarea principiului continuității, cu termen de judecată la data de 11 august 2021; instanța a dispus xerocopierea înscrisurilor din dosar, care au fost înaintate, cu adresă, serviciului registratură în vederea înregistrării noului dosar; a admis excepția de necompetență teritorială, ridicată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Alba.

Excepția de necompetență teritorială a fost admisă de către Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. își desfășoară activitatea în calitate de grefieri în cadrul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA.

Cum Tribunalul Caraș-Severin se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află parchetul la care își desfășoară activitatea reclamanții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 786/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Alba – secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba – secția I civilă a reținut, în esență, următoarele:

Cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021 a fost formulată de personal auxiliar de specialitate care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect pretenții salariale.

Reclamanții au formulat pretenții identice în contradictoriu cu "angajatorul", pretenții justificate pe o cauză juridică identică și anume natura activităților prestate.

În materie de competență teritorială, Tribunalul Alba a reținut incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a celor cuprinse în art. 269 din Codul muncii.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că reclamanții aveau posibilitatea să sesizeze:

- fie tribunalul în circumscripția căruia își au domiciliul și locul de muncă;

- fie instanța competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalți reclamanți, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceștia;

În raport de domiciliul și de locul de muncă al reclamanților, s-a arătat că aparține Tribunalului Timiș competența teritorială, aceasta fiind una exclusivă în materia soluționării litigiilor de muncă.

S-a mai reținut că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., care reglementează competența teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare celei la care judecătorul își desfășoară activitatea, dispoziții ce se aplică în mod corespunzător și grefierilor (astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Timiș, având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanță superioară pe lângă care funcționează unitatea de parchet.

Întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță inferioară acesteia, nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu poate fi reținută nici incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., deoarece acestea vizează doar ipoteza în care instanța are calitatea de pârât în dosar, nu și cazul în care pârâtă este unitatea de parchet de pe lângă instanța judecătorească.

Tribunalul Timiș – secția I civilă, prin sentința nr. 1329/2022 din 16 noiembrie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Alba, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar cauza este de competența tribunalului, adică instanța inferioară celei pe lângă care funcționează Parchetul angajator, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 25 ianuarie 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secția I civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost înregistrată ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cererea introductivă are ca obiect plata unor drepturi bănești de natură salarială.

Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat la art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competența materială revine în primă instanță tribunalului.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Conform alin. (3) al aceluiași articol, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și grefierilor, cu mențiunea că, potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, noțiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Așadar, prin decizia mai sus amintită, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat faptul că, de vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între grefierii din cadrul instanțelor și cei din cadrul parchetelor, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură grefierilor de la instanțe și celor de la parchete.

În speță, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. dețin funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În raport de domiciliul și locul de muncă al reclamanților, competența teritorială ar aparține Tribunalului Timiș, dar având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în cauză, competența teritorială este determinată în condițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceleiași norme, în acord cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanța va putea invoca și din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Alba, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș, rezultă că Tribunalul Alba este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.