ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2554/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

De asemenea, au mai solicitat reclamanții uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de către Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București;

S-a mai solicitat obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - prezent, precum și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, precum și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților, datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților, până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159 și art. 166 din Codul muncii, art. 2523, art. 1535 din C. civ., art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că, în cauză, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Botoșani, structură care nu ar putea fi asimilată Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) Cod procedură civilă.

De asemenea, s-a reținut că Tribunalul Botoșani nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competența soluționării cauzei revine instanței de la locul de muncă ori domiciliul reclamanților, care se află în județul Botoșani.

În pronunțarea acestei sentințe, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. care stabilesc că în ipoteza în care un procuror este reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.

Constatându-se că reclamantii își desfășoara activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, iar activitatea acestora în raporturile cu Tribunalul Botoșani nu diferă de activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, instanță legal sesizată de reclamanți cu respectarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă privind solicitarea reclamanților de recunoaștere a stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curți de apel, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare și obligarea acestora la plata și la alocarea sumelor reprezentând diferențele salariale.

Se constată că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Botoșani, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din Codul de procedură civilă".

Referitor la prevederile art. 127 din C. proc. civ., invocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă, respectiv este reclamant și când are legitimare procesuală pasivă - este pârât.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală și structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauză, în care reclamanții au calitatea de procurori în cadrul unei structuri teritoriale.

De asemenea, Tribunalul Botoșani nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării, și revine instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanților.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.