ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 01.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., personal auxiliar de specialitate și D., personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, str. x, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: recunoașterea stării de discriminare în care ne aflăm din punct de vedere salarial în raport de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Târgu Mureș și Curții de Apel Ploiești, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din data de 01.01.2018 în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropishică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018-viitor; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin sentința civilă nr. 80 din 15.01.2021 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

In cauză, reclamanții A., B., C. și D. au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.

Prin sentința civilă nr. 80 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Galați.

La termenul de judecată de la 06.05.2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 901 din 03 iunie 2021, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Galați, secția I civilă a reținut că potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este incidentă competența facultativă atunci când reclamanții au calitatea de personal auxiliar într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care reclamanții își desfășoară activitatea.

Potrivit instanței, prezenta cerere vizând drepturi salariale este de competența tribunalului, instanță superioară celei la care reclamanții își desfășoară activitatea, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.

Pentru aceste considerente Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Prahova, secția I civilă și Tribunalul Galați, secția I civilă cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța reține că prin cererea înregistrată la 01.10.2020, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții C., A., B., personal auxiliar de specialitate și D., personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au învestit instanța cu un litigiu de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și instanța de judecată.

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018 s-a introdus alin. (2

1

) la art. 127 din C. proc. civ., conform căruia dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

În cauză, competența teritorială se determină în raport de pârâții chemați în judecată.

În aceste condiții, conform art. 127 alin. (1), alin. (2)

1

și alin. (3), C. proc. civ., competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Galați, în circumscripția căreia se află Tribunalul Galați, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pârâți în prezenta cauză.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția a I-a Civila cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.