ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 11.11.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2425/2021

HOTĂRÂRE

11.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2425/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1) Recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Ploiești și Curții de Apel Galați, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională "Justiție", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu mi-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

2) Uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3) Repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Tg. Mureș, Curtea de Apel Galați și Curtea de Apel București;

4) Obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - până în prezent, precum si în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017;

5) Actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație si aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamantului) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159 și 166 din Codul Muncii, art. 2523,1535 C. civ., art. 14 CEDO.

În ședința publică din 18.05.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței în soluționarea cauzei.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a instanței, instanța a reținut următoarele:

În speță, reclamantul are calitatea de procuror și își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, unde este delegat, iar cererea lui are ca obiect un litigiu de muncă.

Mai mult decât atât, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul avea calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, fiind delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, delegare ce a încetat la 01.04.2021, astfel că este evident că nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în ce privește competența.

Astfel, cum acesta nu își desfășoară activitatea efectiv la Tribunalul Dolj, care este instanța competentă să soluționeze cererea, potrivit art. 269 din Legea 53/2003, după domiciliul părților și niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanță de judecată, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și ca atare Tribunalul Vâlcea nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea, ci competența aparține Tribunalului Dolj.

În același sens sunt și statuările deciziei 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv: "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Pentru aceste considerente, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 1456 din 18 mai 2021 a admis excepția, cu consecința declinării competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Primind dosarul la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021.

În ședința publică din 29 septembrie 2021 instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, Tribunalul Dolj, a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Tribunalul Dolj constată că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au caracter de normă specială de competență, de ordine publică și derogă de la dispozițiile de drept comun care stabilesc competența teritorială în cadrul litigiilor de muncă.

În primul rând, apreciază că art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instituie o competență teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, având opțiunea de a alege pentru soluționarea litigiului său o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul Vâlcea în considerentele sentinței nr. 1456/18.05.2021 reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, parchet care are calitatea de pârât în prezenta cauză, în calitatea de angajator al reclamantului, or, în acest caz, legiuitorul prezumă în mod absolut vătămarea aparenței de imparțialitate a instanței, obligând reclamanții, în vederea salvgardării prestigiului justiției, să sesizeze o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Or, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a arătatat expres că "Tribunalul Vâlcea este competent material și teritorial să judece prezenta cerere în baza art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., având în vedere că subsemnatul sunt procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj."

Mai mult, prin cererea de la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vâlcea, reclamantul solicită instanței să constate competența teritorială a Tribunalului Vâlcea în cadrul competenței alternative, fiind o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia își desfășoară efectiv activitatea.

Apare astfel, ca fiind lipsit de relevanță faptul că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, câtă vreme, calitatea de angajator aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cu atât mai mult cu cât, așa cum arată reclamantul prin cererea depusă la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vâlcea, prin Hotărârea nr. 203/16.03.2021 a CSM, secția pentru procurori s-a luat act de retragerea acordului de prelungire a delegării reclamantului în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, începând cu data de 01.04.2021, reclamantul defășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Urmare a considerentelor de fapt și de drept reținute, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 2964/2021 din 29 septembrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, aceasta fiind instanța sesizată de reclamant în conformitate cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ. pentru soluționarea cererii de chemare în judecată.

A constatat ivit conflictul negativ de competență prevăzut de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. între Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

Prealabil, se reține că reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, parchet care are calitatea de pârât în prezenta cauză, în calitatea de angajator al reclamantului.

La momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, iar prin Hotărârea nr. 203/16.03.2021 a CSM, secția pentru procurori s-a luat act de retragerea acordului de prelungire a delegării reclamantului în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, începând cu data de 01.04.2021, reclamantul defășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Tribunalul Vâlcea a reținut că reclamantului nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în ce privește competența întrucât "acesta nu își desfășoară activitatea efectiv la Tribunalul Dolj, care este instanța competentă să soluționeze cererea potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, după domiciliul părților, și niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanță de judecată pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și ca atare Tribunalul Vâlcea nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea, ci competența aparține Tribunalului Dolj"

Tribunalul Dolj a reținut că Tribunalul Vâlcea este competent material și teritorial să judece prezenta cerere în baza art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dispoziții care instituie o competență teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, având opțiunea de a alege pentru soluționarea litigiului său o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., extinzându-i sfera de aplicare, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea, dispozițiile aplicându-se în mod corespunzător și grefierilor.

Ca atare, aceste dispoziții au în vedere ipoteza în care procurorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea sau ipoteza în care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței inferioare față de instanța la care își desfășoară activitatea.

Reclamantul are domiciliul în județul Dolj, astfel că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, acțiunea formulată de aceasta ar fi de competența Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul.

Având în vedere însă că reclamantul avea, la data sesizării instanței, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform acestora sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel vecine Curții de Apel Craiova.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dolj, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 131 și art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Vâlcea.