ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2021

HOTĂRÂRE

25.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă - complet specializat - conflicte de muncă și de asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă si în funcție conform deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care ni s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești;

obligarea pârâților Tribunalul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților), până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin sentința civilă nr. 218 din 10 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - conflicte de muncă și de asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Caraș-Severin și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de către reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În argumentarea acestei soluții, s-a arătat că în considerentele deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut, la punctul 51, că "și în acest caz, în mod simetric constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conținutul constituțional al normei menționate, Curtea își extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituțional al acestuia. Astfel, Curtea reține că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar la punctul 52 s-a statuat că "având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea reține că permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție".

Potrivit art. 127, alin. (2

) din C. proc. civ. "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât Tribunalul Caraș-Severin are calitatea procesuală de pârât în cauză, instanța a apreciat că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, în această situație urmând a se aplica competența facultativă.

Prin urmare, s-a constatat că este competentă instanța judecătorească de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Caraș-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinți, avându-se în vedere că acesta se află și la o distanță mai mică, în raport cu celelalte instanțe judecătorești de același grad competente material.

În urma declinării cauza a fost înregistrată la data de 16 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din 7 iulie 2020 s-a dispus citarea reclamanților cu mențiunea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte funcția îndeplinită și locul unde a desfășurat activitate fiecare reclamant la data promovării acțiunii (11 decembrie 2019), iar în cazul încetării activității, să indice această dată, în vederea verificării competenței teritoriale a instanței în raport de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2020 s-a suspendat judecata, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că reclamanții nu au depus la dosar înscrisurile solicitate.

Prin cererea depusă la data de 30 septembrie 2020 reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol, anexând adeverința nr. x/24.09.2020 emisă de Tribunalul Caraș-Severin.

În baza rolului activ conferit de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., s-au solicitat relații de la pârâtul Tribunalul Caraș-Severin pentru a se comunica modul de calul al drepturilor salariale ale reclamanților, cu privire la salariul de bază și sporurile de care aceștia beneficiază.

Relațiile au fost comunicate de pârât cu adresa nr. x/04.11.2020.

Față de relațiile comunicate de pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2020, în baza dispozițiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., s-a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamantul D., urmând a se forma dosar separat, cu termen de judecată la data de 10 decembrie 2020.

În urma disjungerii, cauza privind acțiunea formulată de reclamantul D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 2 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința nr. 941 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. și pe pârâții Tribunalul Caraș-Severin, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mehedinți a reținut că reclamantul D. a avut calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, desfășurând activitate până la data de 31 iulie 2019, când s-a pensionat, potrivit adeverinței nr. x/24.09.2020 eliberate de pârâtul Tribunalul Caraș-Severin.

Prin acțiune reclamantul a solicitat să i se recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial, în raport cu personal auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, uniformizarea modului de calcul al salariilor, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016, repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească conform salariului brut lunar, obligarea pârâților Tribunalul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor, cu actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații.

Art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, reglementează competența facultativă și prevede la alin. (1

) că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței judecătorești la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acestei, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Dispozițiile redate anterior se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, potrivit alin. (3), precum și personalului auxiliar de specialitate și conex, potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Această calitate trebuie să existe la momentul sesizării instanței.

Or, la momentul promovării acțiunii, respectiv la 11 decembrie 2019 reclamantul în calitate de personal conex nu mai desfășura activitate în cadrul pârâtului Tribunalul Caraș-Severin, fiind pensionat începând cu data de 31 iulie 2019, motiv pentru care, dispozițiile art. 127 alin. (1

) și alin. (3) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile speței, astfel că Tribunalul Mehedinți nu este competent material să soluționeze cauza.

Ca atare, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

S-a concluzionat în sensul că reclamantul care domiciliază pe raza județului Caraș-Severin a învestit, în mod legal, Tribunalul Caraș-Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 ianuarie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 11 decembrie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamantul D., în calitate de personal conex în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, care și-a desfășurat activitatea la această instanță până la data de 31 iulie 2019, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Caraș-Severin cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre acesta și Tribunalul Caraș-Severin.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform alin. (2

) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, Tribunalul Caraș-Severin are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2

) al art. 127 din C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamantului D., respectiv aceea de personal conex care și-a desfășurat activitatea la Tribunalul Caraș-Severin.

Instanța supremă constată că reclamantul a învestit Tribunalul Caraș-Severin cu soluționarea litigiului, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, se reține că acesta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.