ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2023

HOTĂRÂRE

17.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția I Civilă, la data de 11 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș și E. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe Tribunalul Brașov cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Târgu Mureș și Curții de Apel Ploiești. S-a învederat că personale beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022. Totodată, s-a solicitat uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu data de 01.01.2018 în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017. S-a mai solicitat repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecărui reclamant conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - la zi și pentru viitor, precum și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților, datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților, până la plata efectivă a sumelor cuvenite, solicitate anterior.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 5, art. 159, art. 166, art. 268 din Codul muncii, art. 1535, art. 2523 C. civ., art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 55/MAS din 3 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, având ca obiect pretenții, urmând a se forma un dosar distinct, având în vedere calitatea acestuia de personal conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș.

Prin aceeași sentință, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții D., B., A., C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Prahova.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiior art. 127 C. proc. civ., care stabilesc o competență specială a instanței, în cazurile în care, au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri, reclamanții deținând funcția de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș.

Prima instanță a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. sunt imperative, întrucât se utilizează expresia "va sesiza" una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de a apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

S-a urmărit astfel consacrarea legală a obligației de a se asigura aparența de imparțialitate, tocmai pentru a se elimina orice îndoială pentru un observator rezonabil, în sensul că un judecător sau procuror, care are un litigiu la instanțele în circumscripția curții în care își desfășoară activitatea, ar putea beneficia de o poziție mai favorabilă decât pârâții din dosar, tocmai datorită calității sale.

În analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea de chemare în judecată, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la un parchetul de pe lângă o instanță, Tribunalul Brașov s-a subliniat că nu sunt incidente dispozițiile de drept comun, ci prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2292 din 27 octombrie 2022, Tribunalul Prahova – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, reclamantul are, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul său ori instanța de la locul de muncă, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în cauză, s-a reținut că acestea se interpretează restrictiv, în sensul că alegerea altei instanțe din aproprierea curții de apel la care judecătorul, procurorul sau grefierul își desfășoară activitatea este obligatorie doar în ipoteza în care dosarul se soluționează în fond la instanța respectivă.

În cauză, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, motiv pentru care competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță Tribunalului Brașov, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 18 noiembrie 2022.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă, pentru următoarele considerente:

Astfel, mai mulți reclamanți, printre care și cei din prezenta cauză – D., B., A. și C. - au învestit Tribunalul Brașov – secția I Civilă cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâții fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe Tribunalul Brașov, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2021.

Acțiunea introductivă prin care reclamanții, în calitate de salariați, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, context în care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că prin sentința civilă nr. 55/MAS din 3 februarie 2022, Tribunalul Brașov – secția I Civilă a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul E., cu consecința formării unui dosar distinct, având în vedere calitatea acestuia de personal conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, fără a invoca și excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, în ceea ce îi privește pe reclamanții D., B., A. și C., Tribunalul Brașov – secția I Civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr. 55/MAS din 3 februarie 2022.

Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reține că Tribunalul Brașov a fost în mod corect și legal sesizat, motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenței de soluționare a cauzei, în condițiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Față de considerentele expuse în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă.