ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2022

HOTĂRÂRE

24.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 02 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: obligarea pârâților (în măsura în care au avut raporturi de salarizare cu reclamanții indicați și pentru perioada în care aceste raporturi s-au derulat), la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de către reclamanți și cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite, începând cu data de 01.02.2017 Ia recunoașterea efectivă a dreptului a unei valori de referință sectoriale de 605,225 (respectiv valoarea de referință sectorială de 484,18 RON la care se va adăuga majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), sume actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

La termenul de judecată din data de 29.04.2021, pentru a se putea proceda la verificarea competenței, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată si formarea unui nou dosar privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții indicați în cererea de chemare in judecata, și prezentul dosar privind pe reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâții indicați.

După disjungerea cauzei, instanța, în raport la dispozițiile art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ. și situația reclamanților C. și D. de judecători definitivi în cadrul Judecătoriei Dej, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj pentru soluționarea cererii formulate in ceea ce-i priveste pe acesti reclamanti.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 1231/2021 din 29 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționarea cererii formulate de către reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, în prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., avand in vedere ca reclamantele C. si D. au calitatea de judecător, respectiv initial judecatori stagiari in cadrul Judecatoriei Satu-Mare din data de 01.01.2018 pana la numirea in functia de judecator definitiv in cadrul Judecatoriei Dej, din data de 16.04.2019, astfel cum s-a invocat prin cererea de chemare in judecata.

În speta, în raport de dispozițiile legale ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța a considerat că cererea reclamantelor, care, în prezent, au calitatea de judecator la Judecatoria Dej, trebuia sa fie introdusa la o instanta competenta (tribunal) aflată în circumscripția unei curți de apel învecinata Curtii de Apel Cluj, ca atare, declinând competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba.

2.2). La data de 11 iunie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, iar prin sentința civilă nr. 2861/2021 din 23 noiembrie 2021, a admis exceptia necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, invocată de reclamanta D., și, în consecință: a declinat competența de soluționarea a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență; a suspendat de drept judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că, în mod corect, reclamantele C. și D. au introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâților (în măsura în care au avut raporturi de salarizare cu reclamanții indicați și pentru perioada în care aceste raporturi s-au derulat), la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de către reclamanți și cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite, începând cu data de 01.02.2017 la recunoașterea efectivă a dreptului a unei valori de referință sectoriale de 605,225 (respectiv valoarea de referință sectorială de 484,18 RON la care se va adăuga majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), sume actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobândă legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, la Tribunalul Cluj, având în vedere că începând cu data de 16.04.2019 au fost judecători definitiv în cadrul Judecătoriei Oradea, mențiunea calității de judecător în cadrul Judecătoriei Dej (instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj), fiind rezultatul unei erori materiale, inserate la momentul redactării cererii de chemare în judecată, astfel cum menționează și reclamantele prin notele de ședință depuse la dosar, prin serviciul registratură la data de 18 octombrie 2021 .

Având în vedere circumstanțele cauzei, Tribunalul Alba a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., raportat la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, în mod corect reclamantelele introducând cererea pe rolul Tribunalului Cluj, acestea funcționând ca judecătoare în cadrul Judecătoriei Oradea (aflată în circumscripția Curții de Apel Oradea) și nicidecum în cadrul Judecătoriei Dej, fiind vorba de o simplă eroare materială în redactarea cererii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, reclamantele au calitatea de judecător la Judecătoria Oradea, așa cum reiese din conținutul notelor de ședință aflate la dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Alba.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. care stipulează că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Aceste dispoziții speciale reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Înalta Curte constată că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege; însă, atunci când acesta decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va putea avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, instanța nu îi poate interzice accesul la acest mecanism.

În prezenta cauză, reclamantele C. și D. au uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., optând pentru înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în circumscripția căreia se află instanța competentă, potrivit normelor de drept comun și în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantele, în calitate de judecător, respectiv, la Judecătoria Oradea.

Înalta Curte arată că interesul ocrotit prin această normă legală (art. 127 C. proc. civ.) este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul.

Astfel, văzând că reclamantele au calitatea de judecător la Judecătoria Oradea, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială, în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, mai ales că, în viziunea legiuitorului, exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care partea reclamantă își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Cluj, care este și instanța sesizată de reclamante, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj.