ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 6 martie 2020, sub nr. x/2020, A. S.R.L. și B. S.R.L., în contradictoriu cu C., au solicitat revizuirea deciziei nr. 40/C/2020-A din 6 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015; cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 16 martie 2020, A. S.R.L. și B. S.R.L., în contradictoriu cu C., au formulat o nouă cerere de revizuire a deciziei nr. 40/C/2020-A din 6 februarie 2020, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 257/C/2020-A din 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate cererile de revizuire declarate de revizuentele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 40/C/2020-A din 6 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, pe care o menține în totalitate. A obligat revizuentele să plătească intimatului suma de 3.748 RON, cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. S.R.L. și B. S.R.L., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată, cu cheltuieli de judecată.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentele arată că prin conexarea celor două cereri de revizuire și prin includerea mențiunii "definitivă" în dispozitivul deciziei atacate, curtea de apel a încălcat normele de procedură.

Recurentele susțin că în mod greșit a respins instanța de apel cererea de revizuire fundamentată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că obiectul celor două cauze este diferit și că intimatul nu a fost parte în dosarul nr. x/2014.

Astfel, recurentele arată că obiectului dosarului nr. x/2014 este unul complex, sens în care sunt întrunite condițiile prevăzute de lege privind tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Autoarele căii de atac apreciază că prin sentința nr. 8153/2014 din dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bihor s-a pronunțat cu privire la legalitatea tuturor aporturilor la capitalul social, la valoarea și structura capitalului social, această hotărâre având putere de lucru judecat față de decizia nr. 40/C/2020-A din 6 februarie 2020 prin care se face o nouă analiză a legalității unor dintre hotărârile adunărilor generale extraordinare adoptate în 2013.

Mai arată că decizia pronunțată nu este motivată și că au fost încălcate dispozițiile art. 250, art. 123 pct. 9, art. 132, art. 61-62 și art. 136 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 1250-1251 C. civ.

Prin memoriul de recurs se invocă și greșita soluționare de către curtea de apel a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectele indicate în cererea de revizuire. Recurentele critică soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din același cod, arătând că înscrisurile care dovedesc reaua-credință a intimatului sunt în posesia acestuia și că nu au putut fi obținute.

Recurentele-revizuente nu au încadrat criticile din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., excepția nulității recursului în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 3 noiembrie 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului. Recurentele-reclamante a formulat punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 s-a respins excepția nulității recursului și a fost admis în principiu recursul, acordându-se termen la 9 martie 2022.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, instanța supremă constată că deși recurentele nu au invocat în concret motivele de casare pe care se întemeiază recursul, criticile privind admisibilitatea cererii de revizuire, fiind unele de drept procesual, pot fi examinate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Criticile prin care recurentele susțin că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de revizuire fundamentată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu vor fi însușite de Înalta Curte.

Conform acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin decizia civilă nr. 257 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul recursului de față, instanța de revizuire a constatat că obiectul celor două cauze invocate ca fiind potrivnice este diferit, față de împrejurarea că sentința civilă nr. 8153 pronuțată la 21.11.2014 în dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect constatarea legalității hotărârilor AGEA din 15.04.2014 prin care asociații S.C. D. S.R.L., respectiv asociații S.C. A. S.R.L. au aprobat fuziunea celor două societăți comerciale, iar sentința civilă nr. 40/C/06.02.2020 a avut ca obiect acțiune în anularea hotărârilor AGEA din anul 2013, reținând că nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat. Totodată, s-a reținut că intimatul C. nu a fost parte în dosarul nr. x/2014.

Așadar, prin decizia civilă nr. 257 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal instanța de revizuire a statuat că în cauză, nu se poate reține că prin decizia nr. 40/C/06.02.2020, care a avut ca obiect acțiune în anularea hotărârilor AGEA autenficate sub nr. x/2013, y/2013, z/2013 și 1898/2013 de BNP E., s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 8153/2014, nefiind îndeplinite condițiile privind tripla identitate de obiect, părți și cauză.

În consecință, analizând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de hotărârile invocate, instanța de revizuire a constatat, în mod corect, că cererea de revizuire apare ca fiind, nefondată.

Cu privire la criticile prin care recurentele invocă aplicarea greșită a unor dispoziții legale: art. 250, art. 123 pct. 9, art. 132, art. 61-62 și art. 136 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 1250-1251 C. civ., precum și nemotivarea hotărârii, Înalta Curte constată că acestea au fost invocate formal, fără a se critica aspecte cu privire la legalitatea deciziei atacate, nefiind veritabile critici îndreptate împotriva deciziei prin care s-a soluționat cererea de revizuire.

Referitor la motivele de recurs care vizează soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., instanța supremă constată că sunt incidente prevederile art. 513 alin. (5) din același cod, care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Prin hotărârea revizuită, respectiv prin decizia nr. 40/C/2020-A din 6 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea a soluționat apelul declarat într-un litigiu având ca obiect anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale asociaților. În raport de dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, hotărârea judecătorească revizuită este supusă numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, astfel că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului referitor la soluția pronunțată relativ la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentele B. S.R.L. și A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 257/C/2020-A din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Raportat la prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele B. S.R.L. și A. S.R.L. la plata către intimatul C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.330 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele B. S.R.L. și A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 257/C/2020-A din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentele B. S.R.L. și A. S.R.L. la plata către intimatul C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.330 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2022.