ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 18 martie 2025
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 72/2024 R din 3 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., împotriva deciziei nr. 737/LP din 18 decembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o în tot și, rejudecând apelul declarat de către apelanta B. împotriva sentinței nr. 1423/22.03.2023 a Judecătoriei Oradea, a respins apelul declarat de către apelanta B. împotriva sentinței nr. 1423/22.03.2023 a Judecătoriei Oradea, în contradictoriu cu intimata A. S.A., pe care a menținut-o în tot; a obligat intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 1452 RON.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă B. S.A., la data de 08 noiembrie 2024 (data poștei, dosarul Curții de Apel Oradea), ca fiind potrivnică și încălcând autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive - decizia I.C.C.J. nr. 608/2022, pronunțată în data de 15 martie 2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
În drept, revizuenta a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei nr. 72/2024 R, pronunțate în data de 3 octombrie 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii, revizuenta a redat, pe scurt, soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2017, respectiv Decizia nr. 189/C/2020 A din 30.07.2020 a Curții de Apel Oradea și Decizia Î.C.C.J nr. 608/15.03.2022, arătând că prin acestea s-a stabilit prețul zahărului de livrat în cadrul executării obligației de a face, prin raportare la actul adițional nr. x/30.09.2015 la Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/29.01.2010, respectiv 430 Eur/tonă + TVA, la cursul de schimb Ron/Eur al B.N.R. de la data emiterii facturilor, iar aceeași valoare, însă la cursul BNR de la data introducerii acțiunii, a constituit baza de calcul al daunelor-interese moratorii.
Față de considerentele care au fundamentat instanței supreme în dosarul menționat, revizuenta opinează că modalitatea de determinare a prețului zahărului pentru executarea în natura a obligației de a face, precum și modalitatea de determinare a bazei de calcul al daunelor-interese moratorii au dobândit autoritate de lucru judecat, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ.
În ce privește decizia nr. 72/2024 R, pronunțată în data de 3 octombrie 2024 de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, prin care a fost obligată să achite intimatei A. S.A. suma de 171.399,52 RON, ca sumă achitată în plus de către aceasta din urmă cu titlu de preț al cantității de 1.157.25 tone zahăr, menținută prin decizia I.C.C.J. nr. 608/2022, revizuenta arată că încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, sub aspectul modalității de stabilire a prețului cantității de zahăr ce face obiectul obligației de a face.
Astfel, în timp ce în prima hotărâre se dispune cu titlu definitiv că prețul celor 1.157,25 tone zahăr de livrat către A. S.A. se stabilește conform actului adițional nr. x/30.09.2015 la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/29.01.2010, fiind de 430 Eur/tonă + TVA, în echivalent Ron la cursul de schimb Eur/Ron al B.N.R. din data emiterii facturilor, adică 2.641.394,52 RON, în a doua hotărâre, ce face obiectul prezentei revizuiri, se dispune restituirea de către revizuentă societății intimate A. S.A. a sumei de 171.399,52 RON, statuându-se că prețul zahărului, obiect al obligației de a face, trebuie să fie identic cu suma reprezentând baza de calcul a daunelor-interese moratorii din titlul executoriu sus-menționat, adică, 2.469.995 RON.
Cu privire la considerentele instanței care a pronunțat cea de-a doua hotărâre, prin care s-a reținut că interpretarea propusă de revizuentă cu privire la titlul executoriu - Decizia nr. 189/C/2020 A pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 vine în contradicție cu aspectele litigioase soluționate prin Decizia nr. 935/A/L/LP/2021, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2020, revizuenta arată că nu pot fi primite.
Astfel raportat la obiectul dosarului nr. x/2020, respectiv contestație la executare și nu contestație la titlu, precum și la prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., revizuenta arată că orice elemente din cuprinsul hotărârii referitoare la legalitatea/necesitatea corelării prețului din cadrul obligației de a face cu baza de calcul a daunelor-interese moratorii din titlul executoriu nu reprezintă aspecte litigioase tranșate, pentru că exced cadrului procesual din dosarul respectiv.
Pe de altă parte, în ce privește argumentul instanței care a pronunțat a doua hotărâre definitivă, în sensul că partea ar fi putut promova cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 935/A/L/LP/2021, pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2020, revizuenta a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 324 din 30 mai 2023, în cuprinsul căreia s-a reținut că nu poate constitui motiv de revizuire împrejurarea că anumite considerente decizorii contravin considerentelor decizorii cuprinse într-o hotărâre anterioară (paragrafele 28 și 29 din decizie).
Cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, fiind înregistrată sub nr. x/2024, care, prin decizia nr. 6/2025 din 21 ianuarie 2025, a trimis-o spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 05.02.2025, sub același număr de dosar.
Apărarea formulată
Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 17.03.2025, prin care a solicitat respingerea revizuirii, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivului de revizuire invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Revizuenta B. S.A. invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia nr. 72/2024 - R din 3 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, respectiv a deciziei nr. 608/2022, pronunțate în data de 15 martie 2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a statuat definitiv cu privire la modalitatea de determinare a prețului cantității de zahăr ce face obiectul obligației de a face ce incumba societății B. S.A. și a bazei de calcul al daunelor-interese moratorii.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Este reglementată, așadar, ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, cea de-a doua hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."
Invocarea cazului de revizuire menționat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.
În același timp, Înalta Curte reține că art. 430 C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, statuând în alin. (1) și (2) că "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."
Prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit înlăturarea încălcării autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ.
Astfel, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabile în cauză față de data începerii procesului în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire (04 august 2022), conform art. 27 C. proc. civ., se poate obține revizuirea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a celui pozitiv al autorității de lucru judecat, susținerile contrare ale intimatei fiind neîntemeiate.
Revenind la analiza admisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte reține că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice este ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.
Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătorești definitive.
Din cronologia evenimentelor, se constată că în al doilea proces a fost invocată autoritatea de lucru judecat asupra fondului litigiului dintre părți a Deciziei Curții de Apel Oradea nr. 189/C/2020, pronunțate în dosarul nr. x/2017, instanța de recurs statuând că nu se poate reține că, prin admiterea acțiunii de restituire a plății nedatorate, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziei menționate, pentru argumentele arătate în cuprinsul hotărârii.
Această statuare cuprinsă în hotărârea ce face obiectul revizuirii relevă că instanța a analizat chestiunea modalității de determinare a prețului zahărului pentru executarea în natură a obligației de a face, inclusiv din perspectiva autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, ceea ce împiedică invocarea din nou, ca motiv de revizuire, a încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat atașate unei hotărâri de care partea s-a prevalat și a fost avută în vedere de instanțe în al doilea proces.
Această soluție se impune pentru motivul că în cadrul revizuirii nu se exercită un control judiciar asupra hotărârii date în al doilea proces, ci se verifică numai respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor din primul proces.
De altfel, instanța de retractare nu poate rejudeca cauza în fond, ci doar anula cea din urmă hotărâre și trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Din această perspectivă, este edificatoare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, § 23 - 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
Pe de altă parte, Înalta |Curte reține că instanța de revizuire este limitată la a verifica, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondului raportului juridic dedus judecății, astfel că nu pot forma obiectul examinării susținerile din cererea de revizuire referitoare la contrarietatea hotărârilor judecătorești indicate, cu privire la modalitatea de determinare a prețului zahărului pentru executarea în natură a obligației de a face, în absența îndeplinirii cerințelor de admisibilitate ce decurg din prevederile legale pe care se întemeiază cazul de revizuire invocat.
În concluzie, se observă că, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
Totodată, reținând culpa procesuală a revizuentei, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1.538,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A. S.A., conform documentelor justificative aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 72/2024 - R din 3 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Obligă revizuenta B. S.A. să plătească intimatei A. S.A. suma de 1.538,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.