ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 392/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. de dosar x/2020 la data de 21 februarie 2020, revizuentele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 239/COM din 7 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2012 și a sentinței civile nr. 243/LP din 11 septembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința nr. 2/C/2020-P.I. din 8 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active a revizuentei S.C. A. S.R.L., a lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. și a inadmisibilității cererii; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 239/COM din 7 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2012 și a sentinței civile nr. 243/LP din 11 septembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019; au fost obligate revizuentele, în solidar, să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 2.500 RON, în favoarea intimatei D., în cuantum de 3.748,50 RON, în favoarea intimatului C., în cuantum de 595 RON, în favoarea intimatului E. și în cuantum de 595 RON, în favoarea intimatei F..

Împotriva acestei decizii, revizuentele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au declarat recurs.

În susținerea recursului, recurentele arată că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În acest sens, recurentele susțin că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, deși a rămas în pronunțare exclusiv pe excepții, urmând ca, raportat la soluția pronunțată să repună cauza pe rol pentru soluționarea fondului, cu încălcarea normelor de procedură, s-a pronunțat și pe fond, respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit recurentelor, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 24 noiembrie 2020 - fila x, paragraf 3 - instanța a acordat cuvântul părților asupra celor două excepții invocate, respectiv a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, recurentele susțin că aceasta nu constituie o veritabilă excepție, ci o apărare de fond, aspect recunoscut de altfel și de reprezentanții intimaților.

Cu toate acestea, hotărârea pronunțată vizează inadmisibilitatea, ca și o apărare de fond, aspect ce rezultă și din modalitatea de formulare a dispozitivului hotărârii.

În raport de aceste argumente, recurentele apreciază că instanța nu a procedat la dezbaterea pe fond a cauzei, încălcând astfel normele procedurale, respectiv art. 392 C. proc. civ.

O altă critică vizează greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active a revizuentei S.C. A. S.R.L. și a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului C..

În acest sens, recurentele susțin că, deși instanța a arătat în considerente că noul C. proc. civ. aplicabil în speță nu mai prevede obligativitatea ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nemaifiind prevăzută în mod expres condiția triplei identități de obiect, părți și cauză, a adăugat în mod nelegal la lege, apreciind ca fiind necesară îndeplinirea triplei identități.

Totodată, astfel cum susțin recurentele, instanța nu a făcut nicio referire, în considerente, la susținerile părților cu privire la natura și obiectul cauzei, limitându-se la a analiza strict formal dacă părțile și obiectul cauzei sunt sau nu identice.

Ca atare, recurentele apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a societății A. S.R.L. a fost admisă în mod nelegal, arătând că în dosarul nr. x/2019, această societate a avut calitatea de pârâtă.

Totodată, recurentele arată că, deși în opinia lor, hotărârea nr. 239/COM/2013, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin respingerea recursului, este nelegală și neîntemeiată, au procedat la înscrierea la oficiul registrului comerțului a acestei hotărâri, privind structura capitalului social, această solicitare fiind respinsă.

Astfel cum susțin recurentele, înscrierea la oficiul registrului comerțului este guvernată de reglementari speciale, cererea de înscriere neputându-se face decât individual.

În concluzie, în condițiile în care S.C. A. S.R.L. a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2012, dosar în care a fost pronunțată hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat s-a încălcat, recurentele apreciază că societatea are calitate procesuală în prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intimatului C., recurentele apreciază că în mod nelegal instanța a dispus admiterea acesteia, acest intimat având calitatea de reclamant în dosarul nr. x/2012.

Potrivit recurentelor, litigiile societare au un regim special, în sensul că hotărârile judecătorești nu sunt opozabile doar societății, ci și asociaților din aceste societăți, or intimatul figurează și la această dată ca asociat în cadrul societăților B. S.R.L. și A. S.R.L.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, recurentele arată că aceasta nu este o excepție propriu-zisă, ci o apărare pe fond.

Din aceste considerente, au solicitat unirea acestei excepții cu fondul cauzei și să se procedeze la soluționarea acesteia după administrarea probei cu înscrisuri.

De asemenea, recurentele apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea cererii de revizuire, hotărârile, respectiv cea pronunțată în dosarul nr. x/2012 și cea pronunțată în dosarul nr. x/2019, fiind potrivnice, hotărârea din dosarul nr. x/2019 fiind pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, recurentele expun argumente în susținerea pe fond a cererii, identice cu cele care se regăsesc în cererea de revizuire .

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 513 pct. 6 și art. 453 Cod procedură civilă.

La data de 16.02.2021, intimatul-reclamant C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 25.02.2021, intimatele-pârâte G. și H. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului.

La data de 02.03.2021, intimatul-pârât E. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 17.03.2021 intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25.03.2021, intimații-pârâți F. și I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea cererii.

Recurentele au formulat răspuns la întâmpinările intimaților.

La data de 11.10.2021, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată de intimatul-reclamant C. și de intimații-pârâți F., I. și D., a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, deși recurentele au invocat nelegalitatea hotărârii ca urmare a încălcării sau a aplicării greșite a legii, aspect ce se circumscrie motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele expuse în susținerea cererii vizează încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor C. proc. civ.. Aceste argumente se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza căii de atac declarate în cauză.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Critica ce vizează încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă urmează a fi respinsă.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, astfel cum reiese din încheierea de ședință din 24 noiembrie 2020, părțile au pus concluzii atât cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a revizuentei S.C. A. S.R.L. și a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului C., cât și cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Înalta Curte arată că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

În raport de aceste aspecte teoretice, așa cum reiese din considerentele hotărârii recurate, expuse la filele x, instanța a analizat cererea de revizuire din perspectiva condițiilor de admisibilitate impuse de prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reținută încălcarea de către instanța de revizuire a prevederilor art. 392 C. proc. civ.

Totodată, nemulțumirea exprimată de recurente cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de revizuire cu privire la excepțiile invocate în cauză nu reprezintă critici efective cu privire la decizia recurată, lipsind orice argumentare de pretinsă nelegalitate, raportat la considerentele acesteia.

Recurenta se limitează a reitera împrejurări de fapt, singurul argument fiind acela că revizuenta S.C. A. S.R.L. și intimatul C. au avut calitatea de părți în dosarul nr. x/2012 și că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta-reclamantă nu indică normele de drept material sau procedural care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de revizuire în soluționarea excepțiilor.

Totodată, reluarea argumentelor expuse în susținerea cererii de revizuire, nu reprezintă critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile acelorași părți făcute în fața instanței de revizuire, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de revizuire nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge excepția nulității recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarant de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2/C/2020-P.I. din 8 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuentele la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată: suma de 595 RON către intimata-pârâtă F., suma de 866,65 RON către intimatul-pârât I. și suma de 9.055,59 RON către intimata-pârâtă D.., iar față de art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea formulată de intimatul-reclamant C., privind obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nefiind depusă dovada efectuării acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant C. și de intimații-pârâți F., I. și D..

Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2/C/2020-P.I. din 8 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. la plata, în solidar, a sumei de 595 RON către intimata-pârâtă F., a sumei de 866,65 RON către intimatul-pârât I., a sumei de 9.055,59 RON către intimata-pârâtă D..

Respinge cererea formulată de intimatul-reclamant C., privind obligarea recurentelor-pârâte S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.