ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1425/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secția Civilă la 26.01.2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., reprezentată de S.C. C. S.R.L., contestație la executare împotriva încheierii din 15.01.2021, pronunțată de executorul judecătoresc D. în dosarul execuțional nr. x/2013, privind numirea expertului evaluator S.C. E. S.R.L.; a invocat, pe cale de excepție, constatarea perimării executării silite și a solicitat desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în perioada 21.01.2020-15.02.2021 și a celorlalte acte ce vor fi comunicate în viitor și acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 27.05.2021, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite imobiliare, până la soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 3596/02.07.2021, Judecătoria Oradea, secția Civilă a respins atât excepția netimbrării, cât și contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 18.06.2021, contestatorul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii civile, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul A. a promovat cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, care a fost respinsă ca nefondată de această instanță, prin decizia nr. 632/A/LP/2022/12.09.2022.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Prin recursul promovat împotriva acestei decizii, revizuentul A. a invocat excepția nulității deciziei civile nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, a solicitat casarea în totalitate a celor două decizii, trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanțe, în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs, titularul căii de atac a susținut că, prin hotărârea dată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În dezvoltarea motivului de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că decizia recurată nu răspunde susținerilor sale privind recursul pe care l-a exercitat împotriva deciziei civile nr. 42/2022-A/11.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, având ca obiect cererea sa de ajutor public judiciar; a subliniat că această omisiune echivalează cu nesoluționarea unui capăt de cerere.

A conchis că pronunțarea hotărârii în revizuire și în apelul formulat împotriva acesteia, anterior solutionării de Înalta Curte de Casatie si Justiție a căii de atac declarate în cauza având ca obiect cererea de ajutor public judiciar, atrage nulitatea deciziilor astfel pronunțate, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 179 alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 24.04.2023, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor intimatei și admiterea cererii de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată.

La termenul din 22.11.2023, instanța supremă a dispus transpunerea dosarului în completul de filtru, în vederea efectuării procedurii de filtrare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recursul declarat în cauză nu este admisibil.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 14.02.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înaintat la dosar la 04.03.2024, intimata, apreciind concluziile raportului în acord cu prevederile legale, a solicitat admiterea acestora cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil.

Prin rezoluția din 13.03.2024, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilității recursului în completul de filtru la 17.04.2024, termen la care, constatându-se necesitatea continuării procedurii de filtrare a recursului, motivat de lipsa din dosarul nr. x/2022 a dovezii de comunicare a încheierii pronunțate la 06.03.2024, prin care cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat, a fost respinsă, s-a acordat termen la 19.06.2024, în vederea examinării recursului în completul de filtru.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, urmează a respinge ca inadmisibil recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Calea de atac exercitată are ca obiect decizia nr. 6/2023-A/10.01.2023, prin care Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a soluționat apelul declarat împotriva deciziei nr. 632/A/LP/2022/12.09.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, hotărâre dată asupra revizuirii deciziei civile nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunțată de aceeași instanță, în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3596/02.07.2021, prin care Judecătoria Oradea, secția Civilă a hotărât asupra unei contestații la executare.

În raport cu obiectul recursului și cu materia litigiului sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", cele ale art. 718 alin. (1) din același cod care dispun că "Hotărârea pronunțată cu privire la contestalie poate fi atacată numai cu apel (...)", precum și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Față de prevederile amintite, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunțată în apel, într-o contestație la executare, era definitivă de la data pronunțării sale, potrivit art. 483 alin. (2) raportat la art. 718 alin. (1) și a art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai constată că era definitivă chiar și hotărârea dată asupra cererii de revizuire (decizia civilă nr. 632/A/LP/2022 din 12.09.2022), de vreme ce calea extraordinară de atac s-a exercitat împotriva unei decizii pronunțate în apel, dată în cadrul unei contestații la executare. Așadar, de vreme ce decizia dată asupra cererii de revizuire a fost definitivă încă de la pronunțare, împotriva ei nefiind deschisă nici calea de atac a apelului și nici a recursului, în mod corect apelul declarat a fost respins ca inadmisibil prin decizia recurată în prezentul dosar (nr. 6/2023-A/10.01.2023), calea de atac a recursului fiind și ea inadmisibilă în condițiile în care legea nu prevede posibilitatea exerciitării ei, ci o exclude în mod explicit.

Așa fiind, în considerarea prevederilor art. 513 alin. (5) raportat la art. 718 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este admisibil, iar recunoașterea căii extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Față de aspectele expuse în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.