ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1855 din 27 iunie 2007

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de

reclamanții V.I., L.G., T.A., D.S., I.M., N.M., S.G., S.C., S.V., A.D. și

alții, în calitate de angajați ai Curții de Conturi a României, aparatul central,

în contradictoriu cu pârâta C.C.R. și chematul în garanție M.E.F.

În motivarea sentinței se

reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești

reprezentând diferența dintre indemnizațiile cuvenite conform prevederilor

legale în perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 și cele efectiv acordate,

actualizate cu indicele de inflație; obligarea pârâtei la plata diferenței de premiu

anual între cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 2005, actualizat,

precum și la corectarea încadrărilor salariale pentru perioada 1 ianuarie - 31

decembrie 2005, conform prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 160/2000.

Instanța de Fond a stabilit

că O.U.G. nr. 160/2000 prevede la art. 3 faptul că reclamanții sunt asimilați

funcțiilor de demnitate publică alese și numite, deși nu fac parte din această

categorie, însă creșterile salariale sunt acordate prin act normativ special în

fiecare an, act normativ care precizează limitativ categoriile de salariați

cărora li se aplică; astfel se explică faptul că reclamanții au beneficiat în

anii anteriori de creșteri salariale, iar pentru anul 2005 nefiind adoptat un

act normativ în acest sens, C.C.R. nu are temei legal de acordare a sumelor

solicitate de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art.

306 alin. (2) a invocat din oficiu motivul de odine publică al judecării cauzei

de către Instanța de Fond cu încălcarea normelor de competență materială

prevăzute de art. 2 lit. c) C. proc. civ.

Analizând acest motiv de

casare, prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte constată că

reclamanții - recurenți, în calitate de angajați ai C.C.R., directori, șefi de

servicii sau controlori financiari, după caz, nu au făcut dovada calității lor de

funcționari publici, astfel încât să fie atrasă competența Instanței de contencios

administrativ în baza art. 91

1

din Legea nr. 188/1999 modificată

prin Legea nr. 251/2006; acest text de lege stabilește competența specială a

Instanței de contencios administrativ pentru cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public.

Întrucât atât Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarului public, modificată și completată, cât și Legea nr.

94/1992 privind organizarea C.C.R., cu modificările și completările ulterioare,

nu califică aceste categorii de angajați ca fiind funcționari publici, Înalta

Curte constată că litigiile salariale ce-i privesc pe aceștia și angajatorul C.C.R.

se judecă potrivit dreptului comun al muncii; astfel, în temeiul art. 2 lit. b)

C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.

În temeiul art. 312 alin.

(5) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Instanța competență.

Cu ocazia rejudecării, Instanța

de Fond va analiza criticile din cadrul recursului, care privesc fondul

cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat B.I.,

V.I., L.G., T.A., D.S., I.M., N.M., S.G., S.C., S.V., A.D., D.V., D.C.A., D.I.,

F.A., I.E., P.M.S., S.M., V.V.S., A.A., B.D.M., C.M., C.I., D.M., N.A., P.A., T.M.L.,

A.D.E., A.G., B.C., B.G., B.A., B.A., B.G.A., C.G., C.E., D.M., C.A.M., D.P., D.C.,

F.R.I., H.M., I.M., I.N., I.A., I.G., J.R.M., L.M., M.M., M.S., N.C., N.V.L., N.I.,

N.N., P.P., R.E., S.E., S.M., S.M., T.G., T.S., T.V., Z.I., T.S., R.G., T.C.M.,

D.V., M.G., P.M., R.M., S.G., A.C., M.G., S.C., D.D., F.M., M.Ș.E., B.E., R.A.M.,

P.A.C., G.D., U.S., M.(C.) A.A., G.A., I.M.V., G.F.R., G.L.L., P.N., C.C.V., C.D.,

D.N., D.A.I., T.L.V., C.M.F., C.C., G.I.A., H.E.D., I.M.L., M.A.E., R.A.C., G.P.D.,

P.C., T.R., D.C.N., D.N.A., T.C., B.G.C., I.G., Ș.R., V.S., C.Z., M.S., T.C., S.C.D.,

T.C., V.N., B.A., P.(M.) R.A., M.R.M., C.B., S.S., T.D., L.A., G.M., C.L., P.F.,

P.N., I.C., V.A., A.V., R.V., R.M.T., H.M.V., C.C., I.I., S.V.T., C.M., N.O.A.,

C.C.C., O.C., R.M., P.I., P.A., D.D., B.E.C., S.C., H.A.M., N.A.D., S.L.M., S.A.M.,

N.R.O., D.M., T.C.D., E.M.C., C.E.G., P.N., M.I., B.M., B.M.C., C.D., T.M., D.I.

și C.A. împotriva sentinței civile nr. 1855 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, invocată din oficiu, casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.