ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2007

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 17 noiembrie 2006, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuienții C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.Mi., S.R., S.D., Ș.D., T.G., V.D., B.A., L.M., P.V., C.L. și C.Li., în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 664 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 3653/45/2006 al Curții de Apel Iași.

În motivarea cererii revizuienții au susținut, în esență următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Vaslui, revizuienții au solicitat obligarea intimatei Curtea de Conturi a României, la plata diferențelor actualizate între indemnizațiile cuvenite legal și cele efectiv acordate, în perioada 1 ianuarie 2002-30 iunie 2004 și plata pe viitor începând cu data de 1 iulie 2004 a indemnizației cuvenite fiecăruia, plata actualizată a premiilor anuale, aferente anilor 2002 și 2003 în funcție de valorile sectoriale legale și a diferențelor actualizate.

Prin sentința civilă nr. 1314 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Vaslui a respins cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a Românie, a admis acțiunea și a obligat pârâta-intimată să plătească reclamanților-revizuienți drepturile salariale brute reactualizate și la corectarea încadrărilor salariale în raport cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 216/2001, actualizată cu indexările prevăzute de O.U.G. nr. 187/2001, O.U.G. nr. 186/2000 și respectiv nr. 123/2003, începând cu 1 iulie 2004. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanții îndeplinesc funcțiile de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, iar salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 160/2006. Întrucât în perioada 1 ianuarie 2002-30 iunie 2004, au avut loc o serie de indexări (în baza O.U.G. nr. 187/2001 aprobată prin Legea nr. 342/2004, O.U.G. nr. 186/2002 aprobată prin Legea nr. 185/2003, O.U.G. nr. 123/2003) valoarea sectorială ce urma să constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizațiilor lunare pentru controlorii financiari trebuia să fie determinată și corectată în aceleași condiții ca și valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 778 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

La data de 24 mai 2006 reclamanții-revizuienți C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.Mi., S.R., S.D., Ș.D., T.G., V.D., B.A., L.M., P.V., C.L. și C.Li. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera de Conturi a României au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care intimata-pârâtă să fie obligată la plata diferențelor salariale cuvenite fiecăruia pe perioada 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2006 neacordate prin necorectarea valorii de referință sectorială, reactualizată până la data plății efective, diferența de premiu anual pentru anul 2005, corectarea încadrărilor salariale a controlorilor financiari pentru perioada 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2006 și corectarea salariilor pe viitor. Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că indemnizațiile funcțiilor de specialitate din cadrul Curții Conturi a României sunt reglementate de O.U.G.

nr. 160/2000 cu modificările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 1484 din 5 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, a fost obligată pârâta să achite reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite legal, în perioada 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2006, diferența de la drepturile de premiu anual efectiv încasate pentru anul 2005 și cele legal cuvenite, reactualizate cu rata inflației și să efectueze cuvenitele rectificări în carnetele de muncă ale reclamanților. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice (denumit așa la acea dată), prin D.G.F.P. Vaslui, întrucât instanța de fond, a interpretat eronat prevederile legale aplicabile în cauză, respectiv, O.U.G.

nr. 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr. 711 din 3 decembrie 2001, O.G. nr. 9/2005 și O.G. nr. 3/2006 la situația reclamanților. Prin întâmpinarea depusă la recursul declarat, reclamanții au invocat autoritatea de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 1314 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui. Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 664 din 24 octombrie 2006, a admis recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1484 din 5 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui și în rejudecare a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice (denumit așa la acea dată).

Pentru a decide astfel, curtea, a reținut, în esență, că instanța de fond, în mod greșit a coroborat prevederile O.G. nr. 9/2005 și O.G. nr. 3/2006, întrucât ambele se referă la creșterile salariale ce se aplică în anul 2005 respectiv 2006 personalului bugetar salarizat potrivit O.G. nr. 24/2000 și celui salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998. Ori, așa cum rezultă din conținutul acestui din urmă act normativ, funcțiile de execuție de specialitate specifice Curții de Conturi a României și valoarea de referință sectorială pentru aceștia sunt prevăzute de anexa IV/2 și nu de anexele II și III. În consecință, nu se poate vorbi, așa cum au susținut reclamanții de autoritate de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 1314 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Revizuienții au susținut că în cele două procese, în care s-au pronunțat soluții potrivnice, părțile sunt aceleași, au aceiași calitate și același obiect, existând autoritate de lucru judecat. Cererea de revizuire formulată de reclamanții-revizuienți în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de acest text, o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat când instanțele au pronunțat hotărâri potrivnice, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Cerințele legale nu sunt îndeplinite întrucât obiectul și cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1314 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin decizia nr. 778 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, nu sunt identice cu cele ale acțiunii formulate la data de 24 noiembrie 2006 soluționată prin sentința civilă nr. 1484 din 5 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 664 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Obiectul acțiunii promovate de reclamanții-revizuienți, la data de 28 iulie 2004 l-a constituit plata diferențelor actualizate între indemnizațiile cuvenite legal și cele efectiv acordate, în perioada 1 ianuarie 2002-30 iunie 2004, plata actualizată a premiilor anuale și a diferențelor actualizate, în timp ce obiectul acțiunii promovate la data de 24 mai 2006 se referă la perioada 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2006. Fundamentul pretențiilor revizuienților-reclamanți în prima acțiune l-a constituit Legea nr. 216/2001; O.U.G. nr. 187/2001, O.U.G. nr. 186/2000 și O.U.G. nr. 123/2003, iar în cea de a doua, Legea nr. 154/1998 anexa IV/2. Prin urmare, nu există contradictorialitate, sunt perioade diferite, vizând alte prejudicii, consecință a încălcării unor acte normative diferite.

Cu prilejul judecării recursului declarat de către Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1484 din 5 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, revizuienții-reclamanți au invocat excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 1314 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, iar excepția a fost considerată ca nefondată. Față de cele expuse, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire introdusă de C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.Mi., S.R., S.D., Ș.D., T.G., V.D., B.A., L.M., P.V., C.L. și C.Li. împotriva deciziei nr. 664 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.