ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2267 din 25 septembrie 2007 a admis acțiunea și cererile de intervenție formulate de P.E., S.G., B.G., B.E., R.Z., G.C., M.V., M.I., Z.G., N.A. și T.C., F.M., A.G., C.N., B.E.

și T.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect obligarea primului pârât la plata primelor de concediu pe anii 2004–2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea celui de-al doilea pârât să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți; a respins totodată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul II, precum și cererea de chemare în garanție a acestuia, formulată de pârâtul I. Instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția invocată de pârâtul II, cu motivarea că acesta este titularul raportului juridic dedus judecății, sub aspect pasiv, iar reclamanții l-au chemat în judecată numai în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea acestuia să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a apreciat, deasemenea, că este neîntemeiată, cu motivarea că nu există raport juridic de garanție a sumelor solicitate, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând obligația să garanteze plata lor, în condițiile în care reclamanții și intervenienții nu sunt salariații acestuia. Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții și intervenienții au dreptul, în virtutea calității lor de polițiști, în baza Legii nr. 360/2002, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003 și la sporul de fidelitate pe anul 2005. Raportat la împrejurarea că prevederile legale sus menționate au fost suspendate succesiv, printr-o serie de acte normative, instanța de fond a mai reținut că normele de suspendare contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 și art. 55 din Constituția României.

În acest context instanța a apreciat că suspendarea exercițiului dreptului nu poate echivala cu stingerea acestuia, ci are ca efect numai imposibilitatea temporară a realizării lui. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece, față de obiectul acțiunii, constând în plata unor drepturi salariale, persoana obligată în raportul juridic dedus judecății este Ministerul Internelor și Reformei Administrative care are și calitate de ordonator principal de credite și, prin urmare, obligația de repartizare a creditelor bugetare aprobate, inclusiv pentru bugetul instituțiilor publice ierarhic inferioare.

În acest contest s-au invocat dispozițiile Legii nr. 500/2002 și s-a susținut de către recurent că în baza acestui act normativ îi revine numai sarcina elaborării proiectului bugetului de stat, activitate care la rândul ei ține seama de prioritățile stabilite prin propunerile ordonatorilor principali de credite. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Astfel, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât între acesta și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, nu există identitate ca urmare a lipsei unor raporturi juridice de serviciu dintre această autoritate publică, pe de o parte și reclamanții și intervenienții din dosar, pe de altă parte.

Ori, având în vedere că drepturile solicitate de către aceștia din urmă sunt drepturile de natură salarială, numai existența unor raporturi de serviciu ar putea justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție formulate împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2267 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților și cererile de intervenție formulate împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.