ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2970/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2379 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și

Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii. A admis acțiunea formulată

de reclamanții A.L., ș.a., și a obligat pârâții Ministerul Internelor și

Reformei Administrative și Oficiul Român pentru Imigrări la plata către

reclamanți a primelor de concediu pentru perioada 2004 - 2006 și a sporului de

fidelitate de până la 20% din salariu de bază pe anul 2005, corespunzător

perioadei lucrate ca funcționari publici, actualizate cu coeficientul ratei

inflației de la data nașterii dreptului plății efective. A obligat pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce de la bugetul de stat sumele

necesare acordării drepturilor bănești menționate în alineatul precedent.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a respins-o cu motivarea că, în

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în garanție a fost

apreciată, de către prima instanță, inadmisibilă pe considerentul că Ministerul

Economiei și Finanțelor are și calitatea de pârât în cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a

apreciat că este neîntemeiată, reținând că plata drepturilor ce se cuvin

reclamantului nu ar fi posibilă dacă autoritățile debitoare nu ar primi în

bugetul propriu sumele respective iar ministerul pârât are un rol hotărâtor la

elaborarea bugetului, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2002.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel București a

reținut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a

bugetului de stat, a plății primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea

existenței dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanța sa, fiind

încălcate prevederile art. 53 din Constituția României.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei si

Finanțelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată, în esență,

că în mod greșit a fost admisă acțiunea fată de Ministerul Economiei si

Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține

lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între

acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând

identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și

reclamant. Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate

justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau

instituții publice, având în vedere că dreptul la prima de concediu - ce

constituie obiectul acțiunii în speța de față - este un drept de natură

salarială.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a

avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu

este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea

autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi

soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat rezolvarea unei

cereri a reclamanților, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul-pârât nu a emis nici un act

administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților într-un drept sau

într-un interes legitim al acestora.

Se reține că între Ministerul Economiei și

Finanțelor, și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile

în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei și

Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,

neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.

Mai mult decât atât, conform art. 34 din

actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum este și

autoritatea pârâtă - n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui

an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul

de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în

limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate

potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" [alin.

(1)] iar „Ministerul Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și

poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de

divergență hotărăște Guvernul".

Atribuțiile Ministerului Economiei și

Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică

obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui

minister-ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv

între reclamanți și ceilalți pârâți.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în

parte, în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2379 din 3

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

respinge cererea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

septembrie 2008.