ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5062/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 5766 din 15

octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În prealabil,

judecătorul fondului a constatat că obiectul acțiunii cu care a fost învestit

îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a ministerului pârât la plata

drepturilor salariale datorate pentru perioada 01 iulie 2007 - 14 mai 2009

potrivit Sentinței civile nr. 446 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 1324 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ședința din data

de 08 octombrie 2012, când cauza a rămas în pronunțare, la solicitarea

instanței, reclamantul a precizat că temeiul legal al acțiunii sale îl

reprezintă dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, ministerul pârât

refuzând să execute Sentința civilă nr. 466/2008, rămasă irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1324/2009.

Se mai reține că prin

Sentința civilă nr. 466 din 12 februarie 2008 instanța a admis în parte

acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Ministerul Economiei și

Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru, a anulat O.M.E.C. nr. 575 din

12 noiembrie 2006 cu privire la reclamant și Decizia nr. 200 din 04 decembrie

2006 emisă de Primul Ministru al Guvernului României, și a hotărât obligarea

ministerului pârât la reîncadrarea sa potrivit rangului și pregătiri

profesionale și la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite în

calitate de înalt funcționar public și cele efectiv plătite. Prin Decizia nr.

1324 din 11 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție S.C.A.F. a decis

respingerea recursului declarat de pârâtul Guvernul României Cancelaria

Primului Ministru, ca nefondat și a constatat nul recursul declarat de

ministerul pârât.

În acest context,

constată judecătorul fondului că, în executarea Sentinței civile nr. 466/2008

ministerul pârât prin O.P. nr. 324 din 06 mai 2009 a virat reclamantului suma

calculată ca fiind datorată potrivit respectivei hotărâri judecătorești,

corespunzător modului în care a înțeles dispozitivul acesteia și într-un

cuantum diferit celui solicitat de reclamant prin somația nr. 82/2010 emisă de

Biroul Executorului Judecătoresc P.B.A.

Față de executarea

hotărârii judecătorești la care face referire reclamantul instanța de fond a

apreciat că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu pot constitui temei

legal pentru demersul judiciar al reclamantului, acțiunea acestuia nefiind deci

fondată legal.

Împotriva Sentinței

nr. 5766 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.A.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7

și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul combate

hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

2.1. Nemotivarea

soluției adoptate (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

Consideră recurentul

că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., în condițiile în care instanța de fond nu și-a motivat soluția

pronunțată ci doar a evocat argumentele invocate în apărare de către pârât.

În acest sens, arată

recurentul că în cuprinsul hotărârii recurate nu se regăsesc motivele de fapt

și de drept ce au format convingerea instanței în sensul că M.E.C.M.A. și-a

executat obligația de plată a respectivelor drepturi salariale.

Mai susține

recurentul că, considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii în

condițiile în care instanța de fond, deși, admite în motivare aplicabilitatea

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2006 apreciază, totuși, că M.E.C.M.A. și-ar

fi executat obligația de plată a drepturilor salariale, reținând, în acest

sens, că prin O.P. nr. 324 din 06 mai 2009 a fost virată suma datorată potrivit

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

2.2 Netemeinicia

hotărârii recurate (art. 304

1

C. proc. civ.)

În acest sens

recurentul susține că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca

neîntemeiată, în condițiile în care hotărârea ce constituie titlu executoriu a

rămas irevocabilă la data de 01 aprilie 2009, ceea ce a impus în sarcina

M.E.C.M.A. obligația executării sentinței din oficiu și la termenele scurte

fixate prin lege, pentru respectarea principiului legalității și a exigențelor

termenului rezonabil în procedura administrative și în procedura de executare a

obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărâre judecătorească.

instanței de recurs

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicabilă, constată

că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în

continuare.

3.1 Cu privire la

calitatea motivării sentinței (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului

a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a ajuns la concluzia că

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu pot constitui temei legal

pentru admiterea acțiunii formulate de către reclamant.

Astfel, este lesne de

observat că respingerea acțiunii precizate a reclamantului a fost determinată

de constatarea faptului că autoritatea pârâtă a executat Sentința civilă nr.

466/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, și în ceea ce privește plata drepturilor salariale la care a fost

obligată, (O.P. nr. 324 din 06 mai 2009) condiții în care s-a apreciat asupra

netemeiniciei acțiunii promovate prin prisma art. 24 din Legea nr. 554/2004 a

cărei rațiune o reprezintă sancționarea unei autorități publice pentru

neexecutarea în termen legal a unei hotărâri judecătorești pronunțate de

instanța de contencios administrativ.

În condițiile în care

din simpla lecturare a considerentelor hotărârii recurate, rezultă că instanța

de fond a analizat în detaliu susținerile ambelor părți ca și probatoriul

administrat în cauză, nu poate fi calificat drept o lipsă de motivare faptul că

prin considerentele hotărârii recurate nu s-a răspuns punctual la fiecare

argument invocat în susținerea acțiunii deduse judecății, sau împrejurarea că

judecătorul fondului și-a însușit o parte din apărările intimatei, cum în mod

greșit susține recurentul.

Totodată, nu se poate

reține caracterul contradictoriu al considerentelor enunțate de recurent, în

condițiile în care instanța de fond a analizat cauza prin prisma temeiului de

drept invocat de reclamant ocazie cu care a constatat că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile impuse de art. 24 din Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru a se putea aplica autorității publice pârâte sancțiunea

amenzii.

Prin urmare,

constatând că motivarea sentinței răspunde exigențelor art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut în art. 304

pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.

3.2 Nu poate fi

reținută nici netemeinicia hotărârii recurate, prin prisma dispozițiilor art.

304

1

C. proc. civ., întrucât hotărârea contestată a fost dată cu

interpretarea corectă a probatoriului administrat în cauză, după cum se va

releva în continuare.

Cererea adresată

instanței de fond, așa cum a fost precizată a vizat aplicarea unei amenzi de

20% din salariul minim brut pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești,

conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Titlul executoriu a

cărui neexecutare se invocă este Sentința civilă nr. 446 din 12 februarie 2008

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă prin Decizia nr. 1324 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin această sentință

s-a dispus anularea Ordinului nr. 575 din 12 noiembrie 2006 cu privire la

reclamant și a Deciziei nr. 200 din 04 decembrie 2006 emisă de Primul-ministru

al României și obligarea M.E.F. la încadrarea reclamantului potrivit rangului

și pregătirii profesionale și la plata diferenței dintre drepturile salariale

cuvenite în calitate de înalt funcționar public și cele efectiv plătite.

În primul rând,

Înalta Curte constată că recurentul contestă neexecutarea hotărârii

judecătorești doar în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale achitate

de intimat în executarea Sentinței civile nr. 446/2008 a Curții de Apel

București, condiții în care, față de limitele impuse de principiul disponibilității,

prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., doar acest aspect va face

obiectul analizei.

Astfel, cum în mod

corect reține și instanța de fond, în executarea Sentinței civile nr. 446 din

12 februarie 2006 a Curții de Apel București, Ministerul Economiei, a achitat

recurentului, prin O.P. nr. 324 din 06 mai 2009, suma de 2.926 RON, cu titlu de

drepturi salariale aferente perioadei decembrie 2006 - iunie 2007, în baza unei

note de calcul întocmite de Direcția Buget, Contabilitate internă din cadrul Ministerului

Economiei.

Faptul că intimatul a

executat hotărârea judecătorească la care face referire recurentul,

corespunzător modului în care a înțeles dispozitivul respectivei sentințe, în

sensul că a achitat drepturile salariale la care a fost obligat într-un cuantum

inferior celui solicitat de recurent, prin somația nr. 48/2010 emisă de Biroul

Executorului Judecătoresc P.B.A., pe baza expertizei contabile extrajudiciare,

întocmită în procedura de executare silită, nu poate fi calificat drept

neexecutare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în sensul art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, în speță, în

mod corect instanța de fond, a apreciat pe baza probatoriului administrat în

cauză, că autoritatea publică intimată a făcut, în termen legal, toate

demersurile necesare pentru achitarea drepturilor salariale cuvenite

recurentului în baza Sentinței nr. 446/2008.

Divergențele

referitoare la cuantumul despăgubirilor cuvenite recurentului, în executarea

Sentinței civile nr. 466 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exced cadrului de

soluționare impus de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, așa încât

acestea urmează a fi clarificate în faza executării silite, în condițiile art. 371

1

și urm. C. proc. civ.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins

ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.A., împotriva Sentinței civile nr. 5766 din 15 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012 .

Procesat

de GGC - NN