Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2009
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2576/2009

HOTĂRÂRE
27.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2576/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 161 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Constanța, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA Constanța, având ca obiect plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri și penalități pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 2003 și 2004 și dividendele cuvenite pe anul 2005 cu majorările aferente. Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată reținând inexistența unei executări tardive a plății dividendelor întrucât prin hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2003 s-a stabilit ca plata dividendelor să se facă în termen de 6 luni de la data adoptării hotărârii conform, art. 114 alin. (2) din O.G.

nr. 28/2002, respectiv până la data de 22 octombrie 2004 și tot astfel, s-a hotărât și în adunarea generală a acționarilor din 20 aprilie 2005, ca plata dividendelor aferente anului 2004 să se facă în termen de 6 luni de la data ședinței. Instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 64/2001 derogă de la prevederile Legii nr. 297/2004 prin instituirea unui termen mai scurt, are prioritate actul de voință societară care a instituit un termen de 6 luni pentru plata dividendelor. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta A.V.A.S. criticile acesteia vizând incidența în speță a prevederilor O.G.

nr. 64/2001, ca lege specială în raport cu prevederile Legii nr. 297/2004, societatea pârâtă fiind o societate cu capital majoritar de stat și soluția de suspendare a capătului de cerere privind plata dividendelor și a majorărilor de întârziere aferente pentru anul 2005. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 174 din 28 octombrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 38.436,57 lei daune interese aferente dividendelor pe 2003 și 68.268,95 lei daune interese aferente plății cu întârziere a dividendelor pe anul 2004. Instanța de apel a reținut că în speță are incidență art. 1 alin. (3) din O.G.

nr. 64/2001 privind repartizarea profitului către societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat precum și la regiile autonome, act normativ cu caracter special în raport cu legea pieței de capital, instanța de fond apreciind greșit că primează voința societară față de prevederea legală menționată. Cu privire la critica suspendării soluționării capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata dividendelor cuvenite pe anul 2005 și a majorărilor aferente, instanța de apel a apreciat că împotriva încheierii din 31 octombrie 2007 prin care s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. reclamanta putea declara recurs conform art. 244 1 C. proc.

civ., competența controlului de legalitate aparținând instanței de recurs, în acest caz. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanta A.V.A.S. și pârâta SC O.T. SA Constanța. I. Recurenta-reclamantă critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că în mod greșit s-a apreciat asupra legalității suspendării fără a avea în vedere că suspendarea nu a privit numai procentul de 10% din capitalul social al intimatei transferat la SC F.P. , fără temei fiind suspendat întreg capătul de cerere privind plata dividendelor și a majorărilor aferente pe anul 2005. II. Recurenta-pârâtă critică decizia atacată în temeiul art. 304 C. proc.

civ., fără a indica motivul de modificare sau de casare, din dezvoltarea în fapt rezultând că acesta este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304, respectiv greșita aplicare a legii prin raportare la prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990 și art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Recurenta-pârâtă arată că decizia atacată este greșită deoarece: - dividendele pentru anul 2003 au fost plătite în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aplicabilă la data adoptării hotărârii și cu art. 114 alin. (2) din O.G. nr. 28/2002, respectându-se voința acționarilor; - dividendele pe anul 2004 s-au plătit în termenul prevăzut de art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 care constituie o lege specială în temeiul art. (1) alin. 3 din O.G.

nr. 64/2001. Recursurile nu sunt fondate. 1.Cu privire la recursul declarat de reclamantă se constată că deși recurenta invocă ca motiv pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., în dezvoltare nu face referire la nicio dispoziție legală care să fi fost greșit aplicată sau interpretată. Cum critica are ca obiect greșita soluționare în apel a criticii privind suspendarea la fond al unuia din capetele de cerere în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de acest text de lege, se constată că instanța de apel a dat o rezolvare corectă raportat la calea de atac care atrage controlul de legalitate al încheierii de suspendare și care este recursul conform art. 244 1 C. proc. civ. 2. Cu privire la recursul declarat de pârâtă, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a principiului specialia generaligus derogant, aplicând corect prevederile O.G.

nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome atât prin raportare la art.67 din Legea nr. 31/1990 și art. 114 din O.G. nr. 28/2002 în privința acordării majorărilor de întârziere pentru dividendele pe anul 2003 cât și prin raportare la prevederile art. 238 din Legea nr. 297/2004 privind despăgubiri de aceeași natură pentru dividendele pe anul 2004. Legea nr. 31/1990 reprezintă dreptul comun în materie de societăți comerciale iar O.G.

nr. 28/2002 în vigoare la acea dată privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, și respectiv Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prin care s-a abrogat cea dintâi, reprezintă dreptul comun pentru societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate la bursă, art. 238 din Legea nr. 297/2004 derogând expres de la prevederile Legii nr. 31/1990 sub aspectul plății dividendelor. Cum obiectul de reglementare al O.G. nr. 64/2001 în privința plății dividendelor îl constituie un anumit tip de societate, în speță societățile comerciale cu capital majoritar de stat iar nu societățile în general tranzacționate la bursă, este evident caracterul de lege specială al acestui act normativ, interpretarea dată de instanța de apel fiind una corectă sub acest aspect cât și cu privire la caracterul imperativ al prevederilor art. 1 alin. (3) din O.G.

nr. 64/2001 de la care, în consecință, nu se poate deroga prin convenția părților. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.

MOTIVE

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC O.T. SA Constanța împotriva deciziei nr. 174 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83172)
tă de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. O.T. S.A. Constanța, având ca obiect plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri și penalități pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 2003 și 2004 și dividendele cuven
ÎCCJ 2008-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2008
ei și Comerțului și Fondul Proprietatea. Susține reclamanta că au fost încălcate dispozițiile legale privind distribuirea dividendelor reglementate expres de art. 238 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 67 alin. (6) prec
ÎCCJ 2006-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 78/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.S. SRL Constanța, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.429.166.069 lei, reprezentând
ÎCCJ 2010-09-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2010
aprilie 2006 și a 60-a zi de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. - art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007 este o normă de interpretare a Legii nr. 247/2005 art. 9, nefiind constitutiv al dreptului la dividende. Recurenta solicită în co
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2011
eze imputația plății, judecătorul a reținut că pentru a se naște dreptul creditorului la despăgubiri este necesar ca executarea cu întârziere să-i fie imputabilă debitorului. A apreciat că neexecutarea obligației de plată a dividendelor căt
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă