ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9810

din 22 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 12010/3/2009, judecătorul fondului

din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC F.P. SA împotriva pârâtei C.N.I.N.

SA.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumelor de 1.250.003,19 lei cu titlu de dividende neachitate aferente

anului 2005, de 39.803,18 lei cu titlu de dobândă legală aferentă dividendelor

neachitate, de 39.803,18 lei dobândă legală acumulată până la data de 23

septembrie 2009.

Din probatoriul administrat,

judecătorul a reținut că reclamanta a dobândit calitatea de acționar al pârâtei

prin Legea nr. 247/2005, în capitalul social al reclamantei intrând acțiunile

deținute de Ministerul Finanțelor Publice al societatea pârâtă. S-a reținut că

reclamanta a fost înmatriculată în registrul comerțului la data de 28 decembrie

2005, dată de la care a dobândit și calitatea de acționar al pârâtei. Prin hotărârea

adunării generale a acționarilor pârâtei nr. 8 din 29 mai 2006 au fost aprobate

situațiile financiare pentru anul 2005, stabilindu-se cuantumul dividendelor

care au fost virate la bugetul de stat, la ședință participând și

reprezentanții statului. Prin O.U.G. nr. 81/2007 s-a stabilit că în termen de

60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, operatorii

economici prevăzuți în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, inclusiv

pârâta, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de

stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea

corespunzătoare din acestea către F.P. Prin același act normativ s-a stabilit

că operatorii economici au fost obligați să recupereze contravaloarea

dividendelor menționate, conform metodologiei de restituire/compensare aprobată

prin hotărâre de guvern, cu stabilirea unei sancțiuni pentru nerespectarea

termenului de 60 de zile, constând în plata dobânzii legale pentru fiecare zi

de întârziere.

În aplicarea acestei ordonanțe,

Ministerul Finanțelor Publice a virat pârâtei sumele încasate cu titlu de

dividende pentru exercițiul financiar al anilor 2005 și 2006, pârâta achitând

reclamantei suma cuvenită acestei ca dividende aferente anului 2005 la data de

28 noiembrie 2008. Reclamanta a considerat că obligația de plată a dividendelor

a devenit scadentă la 29 mai 2006, dată de la care a calculat dobânzi, imputând

suma achitată mai întâi asupra dobânzilor.

Judecătorul fondului a apreciat

netemeinicia cererii reclamantei, considerând că dividendele nu erau datorate

reclamantei, în conformitate cu art. 67 și art. 123 din Legea nr. 31/1990.

Raportat la aceste texte legale, a reținut că reclamanta nu a fost un acționar

obișnuit al pârâtei, ci un acționar în privința căruia se impunea o

reglementare specială, reglementare reprezentată de O.U.G. nr. 81/2007.

Cu privire la modul în care

reclamanta a înțeles să efectueze imputația plății, judecătorul a reținut că

pentru a se naște dreptul creditorului la despăgubiri este necesar ca executarea

cu întârziere să-i fie imputabilă debitorului. A apreciat că neexecutarea

obligației de plată a dividendelor către reclamantă a fost cauzată de prevederi

legale incomplete, dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007 întărind convingerea

magistratului că până la reglementarea situației juridice a dividendelor – pe

calea legală – a fost suspendată temporar executarea obligațiilor, restituirea

dividendelor achitate la bugetul de stat urmând o procedură fiscală pe care

pârâta a fost obligată să o respecte. S-a mai reținut că nu este imputabil

pârâtei faptul că actul normativ care reglementa situația dividendelor achitate

la bugetul de stat a fost adoptată ulterior aprobării situațiilor financiare

anuale.

Reclamanta SC F.P. SA a formulat

apel împotriva sentinței de fond, criticând soluția pronunțată din perspectiva

greșitei interpretări a textelor legale incidente în cauză.

Prin decizia comercială nr. 171 din

10 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu următoarele

considerente: a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 81/2007, astfel încât data scadenței privind obligația de a vira

dividendele aferente anului 2005 nu este cea a adoptării hotărârii AGA nr. 8

din 29 mai 2006, ci dat stabilită conform textului legal menționat; a mai

reținut și prevederea art. 8 din O.U.G. nr. 81/2007 care instituia răspunderea

exclusivă a instituției publice implicate în stabilirea sumelor reprezentând

partea corespunzătoare din dividendele care se cuveneau reclamantei pentru anul

2005 și 2006. În acest context s-a reținut că avizul Ministerului Finanțelor a

fost obținut la data de 27 noiembrie 2008, plata dividendelor fiind efectuată

la data de 28 noiembrie 2008, astfel încât reclamanta nu are dreptul la dobânda

legală. Cu aceleași considerente a fost apreciată ca nefondată și pretenția

reclamantei pentru dobânda legală calculată pentru un rest de dividende

neachitat, nefiind în situația unei întârzieri la plata unei datorii bănești.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanta SC F.P. SA, care a solicitat admiterea recursului și modificarea

hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii sale.

Criticile reclamantei, încadrate în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita interpretare și aplicare a

prevederilor legale incidente în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamanta a arătat că judecătorii apelului au apreciat greșit că dreptul său

la dividende s-a născut la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007,

acest drept fiind născut prin efectul Legii nr. 247/2005, cu aplicarea art. 67

și art. 123 din Legea nr. 31/1990. A arătat că O.U.G. nr. 81/2007 s-a stabilit

doar o procedură de restituire a sumelor achitate la bugetul de stat, actul

normativ nereglementând în nici un moment aspectul legat de calitatea de

acționar. În acest context nu este fondată aprecierea judecătorilor în sensul

unei suspendări legale a dreptului de dividende în perioada scursă de la momentul

adoptării Legii nr. 247/2005 până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr.

81/2007. Reclamanta mai critică și modul în care a fost apreciată imputația

plății de către judecătorii instanțelor inferioare.

Prin întâmpinare, pârâta intimată C.N.I.N.

SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând următoarele: s-a

apreciat corect cu privire la momentul nașterii dreptului reclamantei la

dividende ca fiind cel al adoptării O.U.G. nr. 81/2007, astfel încât nu sunt

incidente în speță prevederile Legii nr. 31/1990; a invocat și O.U.G. nr.

199/2000 privind înființarea C.N.I.N. SA, apreciind că și în raport de acest

act normativ nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 31/1990.

Nu au fost administrate înscrisuri

noi în recurs.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate se

apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: problema de

drept ce trebuie dezlegată în prezenta cauză este aceea a dobândirii calității

de acționar de către reclamantă, doar în raport de această stabilire de

calitate putând fi analizat aspectul legat de modul de repartizare a

dividendelor.

Analizând legislația incidentă, se

apreciază că textul art. 9

1

din Legea nr. 247/2005, care prevede că

prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, capitalul social inițial este considerat subscris

și integral vărsat de statul român, prin efectul legii, sub condiția

înregistrării SC F.P. SA la Oficiul Registrului Comerțului, trebuie interpretat

în sensul că de la data înregistrării reclamantei în registrul Comerțului

aceasta a dobândit calitatea de acționar al societăților menționate în anexa la

lege. Prevederile legale ce vizează reglementarea transferului de la

autoritatea ce deține acțiunile în numele statului către F.P. nu sunt de natură

a induce ideea că F. ar dobândi calitatea de acționar la societățile menționate

în anexa la lege de la data efectivei realizări a acestui transfer; ele trebuie

interpretate doar în sensul reglementării situațiilor la nivelul tuturor

instituțiilor implicate, fără a aduce atingere, însă, dreptului F. de a fi

proprietar al acțiunilor, prin efectul legii.

În susținerea acestei teze, trebuie

menționată dispoziția art. 9

1

alin. (3) din Legea nr. 247/2005,

potrivit căreia „de la data constituirii F.P. și până la actualizarea

registrelor acționarilor societăților comerciale, societăților naționale și

companiilor naționale menționate în anexă, drepturile nepatrimoniale aferente

acțiunilor transferate F.P. se exercită de către Ministerul Economiei și

Finanțelor, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, A.V.A.S.,

Ministerul Transporturilor, respectiv de către SC D.F.E.E.E. SA. Se observă că

textul legal stabilește, în fapt, o mandatare pentru autoritățile menționate de

reprezentare a F. dar numai în ce privește drepturile nepatrimoniale aferente

acțiunilor transmise F.

În consecință, singurul titular al

dreptului asupra dividendelor – drept patrimonial, de creanță, decurgând din

calitatea de acționar – este reclamanta care, așa cum s-a reținut, a devenit

titularul dreptului de proprietate asupra acțiunilor prin efectul legii.

Nu poate fi reținută apărarea

pârâtei în sensul inaplicabilității prevederilor legale ale Legii nr. 31/1990

raportat la Legea nr. 247/2005. Nu există un raport între o reglementare

specială și una generală, decât sub aspectul modalității dobândirii calității

de acționar al reclamantei, Legea nr. 247/2005 stabilind, așa cum s-a arătat

deja, că reclamanta dobândește calitatea de acționar de la momentul

înregistrării societății la registrul comerțului. Această modalitate specifică

de dobândire a calității de acționar a reclamantei nu înlătură aplicabilitatea

prevederilor art. 67 din Legea nr. 31/1990, care reglementează cu caracter

general dreptul acționarilor/ asociaților. De asemenea, sunt incidente în cauză

și prevederile art. 123 din Legea nr. 31/1990, cu precizarea că reclamanta,

devenind acționar în temeiul legii, trebuia înscrisă din oficiu în evidențele

societății, nemaifiind ținută de data de referință.

În consecință se apreciază că

repartizarea dividendelor aferente anului 2005 către Ministerul Finanțelor nu a

fost efectuată cu respectarea legii, dividendele trebuind a fi virate direct

către reclamantă, în raport de numărul acțiunilor deținute în cadrul

societății, pârâta neputând invoca necunoașterea legii și ignorarea calității

de acționar a reclamantei la data ținerii adunării generale în care s-a hotărât

asupra repartizării profitului, sub forma dividendelor.

Se reține că în cauză, repartizarea

dividendelor a fost efectuată către Ministerul Finanțelor, fiind plătite

acestei instituții drepturile constând în dividende. Având în vedere că

reclamanta era singurul titular al dreptului de proprietate asupra acțiunilor,

în procentul stabilit prin Legea nr. 247/2005, aceasta era cea care trebuia să

încaseze sumele repartizate cu titlu de dividende, sumele urmând a fi plătite

reclamantei în termenul stabilit prin hotărârea AGA, dar nu mai târziu de 6

luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului

financiar încheiat [art. 67 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 31/1990].

Se reține, totodată, că la data de

28 noiembrie 2008 pârâta a achitat reclamantei suma ce i se cuvenea acesteia cu

titlu de dividende. Însă, reclamanta a operat în mod greșit imputația plății în

condițiile prevăzute de art. 1111 C. civ., debitoarea obligației indicând

expres pe ordinul de plată că suma virată reprezintă dividendele aferente

anului 2005. În schimb, nu poate fi înlăturat dreptul reclamantei la dobânzi

legale, art. 67 alin. (2) teza finală din Legea nr. 31/1990 stipulând că dacă

nu a fost respectat termenul de plată, stabilit prin hotărâre, sau cel legal de

6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului

financiar încheiat, societatea comercială va plăti daune interese pentru

perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale.

În consecință, se apreciază

temeinicia cererii de recurs doar în ceea ce privește dobânda legală, fiind

reținut că debitul principal – dividendele au fost achitate.

În baza celor reținute, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis, cu consecința

modificării hotărârilor pronunțate în cauză de judecătorii instanțelor

inferioare. Va fi admisă în parte acțiunea reclamantei și, fiind reținută

achitarea către reclamantă a sumei reprezentând contravaloare dividende, va fi

obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând dividende,

dobândă ce se va calcula pentru perioada cuprinsă între data adoptării

hotărârii nr. 8 a acționarilor pârâtei (29 mai 2006) și data achitării sumei cu

titlu de dividende (28 noiembrie 2008).

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate și

dovedite de recurentă, constând în plata taxelor judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarata de

reclamanta SC F.P. SA BUCUREȘTI.

Modifică decizia comercială nr. 171

din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și

sentința comercială nr. 9810 din 22 iunie 2009 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pârâta la

plata dobânzii legale aferente sumei de 6.029.883,80 lei pentru perioada 29 mai

2006 – 28 noiembrie 2008.

Obligă intimata pârâtă C.N.I.N. SA

BUCUREȘTI la plata către recurenta reclamantă a sumei de 9.407,07 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 20 ianuarie 2011.

Cu opinia separată a doamnei

judecător în sensul respingerii recursului declarat de reclamanta SC F.P. SA

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

OPINIE SEPARATĂ

Analizând actele și lucrările

dosarului în funcție de criticile aduse deciziei recurate apreciez că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanta a solicitat

1) obligarea

pârâtei C.N.I.N.

SA la plata către subscrisa a sumei de

1.250.003,19 lei, reprezentând rest de plată

reprezentând

contravaloare dividende aferente anului 2005 neachitat până în prezent;

2) obligarea

pârâtei

C.N.I.N.

SA la plata către subscrisa a sumei de 39.803,18 lei

reprezentând dobânda legală comercială aferentă

dividendelor neachitate subscrisei cu precizarea că aceasta urmează a fi

actualizată până la data

plății

efective a debitului restant. Menționează că suma de 39.803,18 lei reprezintă

dobânda legală acumulată până

la data

de 23 martie 2009.

În drept reclamanta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile H.G. nr. 1481/2005, Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

O.G. nr. 81/2007, Legea nr. 31/1990.

În prezenta cauză, atât în

considerentele sentinței comerciale nr. 9810 din 22 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cât și în considerentele deciziei

comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, instanțele au reținut că în cauză neexecutarea la timp a

obligației de plată a intimatei-pârâte C.N.I.N. SA către recurenta-reclamantă

SC F.P. SA a dividendelor aferente anului 2005, a fost determinată de o cauză

străină, neimputabilă intimatei-pârâte.

Într-adevăr, în speță nu este vorba

de o executare cu întârziere a obligației de plată a dividendelor aferente

anului 2005 care să fie imputabilă intimatei-pârâte deoarece obligația de plată

a acesteia către recurenta-reclamantă a dividendelor aferente exercițiului

financiar pentru anul 2005 s-a născut în temeiul art. 6 din Titlul II din O.U.G.

nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Textul de lege menționat prevede că ,,În

termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele

aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor

publice, vor vira partea corespunzătoare din acestea către F.P.

În termen de maxim 30 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici

vor recupera contravaloarea dividendelor prevăzute la alin. (1) conform

metodologiei de restituire/compensare aprobată prin hotărâre a Guvernului.

În cazul în care operatorii

economici prevăzuți la alin. (1) nu vor respecta termenul de 60 de zile,

aceștia vor fi obligați să plătească dobânda legală pe fiecare zi de întârziere”.

Metodologia de restituire/compensare

a contravalorii dividendelor vărsate de agenții economici cu capital de stat la

bugetul statului a fost stabilită prin H.G. nr. 1484/2007 privind metodologia

de restituire/compensare a sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele

anului 2005 – 2006 virate la bugetul de stat sau la bugetul instituției publice

implicate în procesul de privatizare, care se cuvine F.P.

Este de reținut că în vederea

restituirii/compensării a sumelor reprezentând dividendele aferente anilor 2005-2006,

art. 4 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1484/2007 prevedea avizul instituției

publice implicate în procesul de privatizare sau al ministerului de resort,

după caz, cu privire la sumele ce urmează a fi restituite/compensate.

În avizul înregistrat sub nr. 7708

din 27 noiembrie 2008 s-a menționat că în exercițiul financiar 2005 suma

cuvenită SC F.P. SA cu titlu de dividende este în cuantum de 6.029.883,90 lei

(fila 27 din dosarul Tribunalului București).

A doua zi după emiterea avizului de

către Ministerul Finanțelor, prin ordinul de plată nr. 3 din 28 noiembrie 2008

intimata-pârâtă a virat în contul F.P. suma de 6.029.883,90 lei cu titlu de

dividende pentru anul 2005 (fila 29 din dosarul Tribunalului București).

Din cele arătate reiese că avizul

înregistrat sub nr. 7708 din 27 noiembrie 2008 a făcut parte din procedura de

restituire/compensare a contravalorii dividendelor vărsate de agenții economici

cu capital de stat la bugetul statului astfel cum aceasta a fost stabilită prin

H.G. nr. 1484/2007.

Nu este lipsit de relevanță de a

sublinia în acest context și dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 1484/2007

potrivit cărora, ,,Răspunderea privind stabilirea sumelor reprezentând partea

corespunzătoare din dividendele aferente anilor 2005-2006 virate la bugetul de

stat sau la bugetul instituției publice implicate în procesul de privatizare,

care se cuvin SC F.P. SA revine exclusiv instituției publice implicate în

procesul de privatizare sau ministerului de resort, prin persoanele abilitate

de lege, după caz, și operatorilor economici, prin persoanele abilitate, care

depun cererea de restituire”, dispoziții în temeiul cărora intimata-pârâtă a

considerat că înainte de a efectua plata către recurenta-reclamantă se impunea

să obțină avizul din partea Ministerului de Finanțe ca minister de resort, în

ceea ce privește stabilirea cuantumului sumelor.

Or, așa cum am arătat deja, avizul

înregistrat sub nr. 7708 a fost emis la 27 noiembrie 2008, iar plata

dividendelor către SC F.P. SA de către intimata-pârâtă a fost efectuată a doua

zi, respectiv 28 noiembrie 2008.

În aceste condiții apreciez că în

prezenta cauză intimata-pârâtă nu s-a sustras de la obligația de plată a

dividendelor, sustragere culpabilă de natură a atrage sancțiunea curgerii de

daune moratorii, întrucât procedura instituită de H.G. nr. 1484/2007 care se

concretiza în emiterea avizului de către ministerul de resort este o procedură

obligatorie care trebuia parcursă în vederea plății dividendelor.

Având în vedere considerentele

arătate apreciez că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. urmează a fi respins, instanța de apel făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt.