ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 9810 din 22 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 12010/3/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC F.P. SA împotriva pârâtei C.N.I.N. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.250.003,19 lei cu titlu de dividende neachitate aferente anului 2005, de 39.803,18 lei cu titlu de dobândă legală aferentă dividendelor neachitate, de 39.803,18 lei dobândă legală acumulată până la data de 23 septembrie 2009. Din probatoriul administrat, judecătorul a reținut că reclamanta a dobândit calitatea de acționar al pârâtei prin Legea nr. 247/2005, în capitalul social al reclamantei intrând acțiunile deținute de Ministerul Finanțelor Publice al societatea pârâtă.

S-a reținut că reclamanta a fost înmatriculată în registrul comerțului la data de 28 decembrie 2005, dată de la care a dobândit și calitatea de acționar al pârâtei. Prin hotărârea adunării generale a acționarilor pârâtei nr. 8 din 29 mai 2006 au fost aprobate situațiile financiare pentru anul 2005, stabilindu-se cuantumul dividendelor care au fost virate la bugetul de stat, la ședință participând și reprezentanții statului. Prin O.U.G. nr. 81/2007 s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, operatorii economici prevăzuți în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, inclusiv pârâta, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către F.P.

Prin același act normativ s-a stabilit că operatorii economici au fost obligați să recupereze contravaloarea dividendelor menționate, conform metodologiei de restituire/compensare aprobată prin hotărâre de guvern, cu stabilirea unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, constând în plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere. În aplicarea acestei ordonanțe, Ministerul Finanțelor Publice a virat pârâtei sumele încasate cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anilor 2005 și 2006, pârâta achitând reclamantei suma cuvenită acestei ca dividende aferente anului 2005 la data de 28 noiembrie 2008. Reclamanta a considerat că obligația de plată a dividendelor a devenit scadentă la 29 mai 2006, dată de la care a calculat dobânzi, imputând suma achitată mai întâi asupra dobânzilor.

Judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei, considerând că dividendele nu erau datorate reclamantei, în conformitate cu art. 67 și art. 123 din Legea nr. 31/1990. Raportat la aceste texte legale, a reținut că reclamanta nu a fost un acționar obișnuit al pârâtei, ci un acționar în privința căruia se impunea o reglementare specială, reglementare reprezentată de O.U.G. nr. 81/2007. Cu privire la modul în care reclamanta a înțeles să efectueze imputația plății, judecătorul a reținut că pentru a se naște dreptul creditorului la despăgubiri este necesar ca executarea cu întârziere să-i fie imputabilă debitorului. A apreciat că neexecutarea obligației de plată a dividendelor către reclamantă a fost cauzată de prevederi legale incomplete, dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2007 întărind convingerea magistratului că până la reglementarea situației juridice a dividendelor – pe calea legală – a fost suspendată temporar executarea obligațiilor, restituirea dividendelor achitate la bugetul de stat urmând o procedură fiscală pe care pârâta a fost obligată să o respecte. S-a mai reținut că nu este imputabil pârâtei faptul că actul normativ care reglementa situația dividendelor achitate la bugetul de stat a fost adoptată ulterior aprobării situațiilor financiare anuale. Reclamanta SC F.P. SA a formulat apel împotriva sentinței de fond, criticând soluția pronunțată din perspectiva greșitei interpretări a textelor legale incidente în cauză. Prin decizia comercială nr. 171 din 10 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu următoarele considerente: a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 81/2007, astfel încât data scadenței privind obligația de a vira dividendele aferente anului 2005 nu este cea a adoptării hotărârii AGA nr. 8 din 29 mai 2006, ci dat stabilită conform textului legal menționat; a mai reținut și prevederea art. 8 din O.U.G. nr. 81/2007 care instituia răspunderea exclusivă a instituției publice implicate în stabilirea sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele care se cuveneau reclamantei pentru anul 2005 și 2006. În acest context s-a reținut că avizul Ministerului Finanțelor a fost obținut la data de 27 noiembrie 2008, plata dividendelor fiind efectuată la data de 28 noiembrie 2008, astfel încât reclamanta nu are dreptul la dobânda legală.

Cu aceleași considerente a fost apreciată ca nefondată și pretenția reclamantei pentru dobânda legală calculată pentru un rest de dividende neachitat, nefiind în situația unei întârzieri la plata unei datorii bănești. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC F.P. SA, care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii sale. Criticile reclamantei, încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente în cauză. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că judecătorii apelului au apreciat greșit că dreptul său la dividende s-a născut la momentul intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, acest drept fiind născut prin efectul Legii nr. 247/2005, cu aplicarea art. 67 și art. 123 din Legea nr. 31/1990. A arătat că O.U.G. nr. 81/2007 s-a stabilit doar o procedură de restituire a sumelor achitate la bugetul de stat, actul normativ nereglementând în nici un moment aspectul legat de calitatea de acționar. În acest context nu este fondată aprecierea judecătorilor în sensul unei suspendări legale a dreptului de dividende în perioada scursă de la momentul adoptării Legii nr. 247/2005 până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Reclamanta mai critică și modul în care a fost apreciată imputația plății de către judecătorii instanțelor inferioare. Prin întâmpinare, pârâta intimată C.N.I.N.

SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând următoarele: s-a apreciat corect cu privire la momentul nașterii dreptului reclamantei la dividende ca fiind cel al adoptării O.U.G. nr. 81/2007, astfel încât nu sunt incidente în speță prevederile Legii nr. 31/1990; a invocat și O.U.G. nr. 199/2000 privind înființarea C.N.I.N. SA, apreciind că și în raport de acest act normativ nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 31/1990. Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate se apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: problema de drept ce trebuie dezlegată în prezenta cauză este aceea a dobândirii calității de acționar de către reclamantă, doar în raport de această stabilire de calitate putând fi analizat aspectul legat de modul de repartizare a dividendelor.

Analizând legislația incidentă, se apreciază că textul art. 9 1 din Legea nr. 247/2005, care prevede că prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, capitalul social inițial este considerat subscris și integral vărsat de statul român, prin efectul legii, sub condiția înregistrării SC F.P. SA la Oficiul Registrului Comerțului, trebuie interpretat în sensul că de la data înregistrării reclamantei în registrul Comerțului aceasta a dobândit calitatea de acționar al societăților menționate în anexa la lege. Prevederile legale ce vizează reglementarea transferului de la autoritatea ce deține acțiunile în numele statului către F.P.

nu sunt de natură a induce ideea că F. ar dobândi calitatea de acționar la societățile menționate în anexa la lege de la data efectivei realizări a acestui transfer; ele trebuie interpretate doar în sensul reglementării situațiilor la nivelul tuturor instituțiilor implicate, fără a aduce atingere, însă, dreptului F. de a fi proprietar al acțiunilor, prin efectul legii. În susținerea acestei teze, trebuie menționată dispoziția art. 9 1 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia „de la data constituirii F.P. și până la actualizarea registrelor acționarilor societăților comerciale, societăților naționale și companiilor naționale menționate în anexă, drepturile nepatrimoniale aferente acțiunilor transferate F.P.

se exercită de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, respectiv de către SC D.F.E.E.E. SA. Se observă că textul legal stabilește, în fapt, o mandatare pentru autoritățile menționate de reprezentare a F. dar numai în ce privește drepturile nepatrimoniale aferente acțiunilor transmise F. În consecință, singurul titular al dreptului asupra dividendelor – drept patrimonial, de creanță, decurgând din calitatea de acționar – este reclamanta care, așa cum s-a reținut, a devenit titularul dreptului de proprietate asupra acțiunilor prin efectul legii. Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul inaplicabilității prevederilor legale ale Legii nr. 31/1990 raportat la Legea nr. 247/2005.

Nu există un raport între o reglementare specială și una generală, decât sub aspectul modalității dobândirii calității de acționar al reclamantei, Legea nr. 247/2005 stabilind, așa cum s-a arătat deja, că reclamanta dobândește calitatea de acționar de la momentul înregistrării societății la registrul comerțului. Această modalitate specifică de dobândire a calității de acționar a reclamantei nu înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 67 din Legea nr. 31/1990, care reglementează cu caracter general dreptul acționarilor/ asociaților. De asemenea, sunt incidente în cauză și prevederile art. 123 din Legea nr. 31/1990, cu precizarea că reclamanta, devenind acționar în temeiul legii, trebuia înscrisă din oficiu în evidențele societății, nemaifiind ținută de data de referință.

În consecință se apreciază că repartizarea dividendelor aferente anului 2005 către Ministerul Finanțelor nu a fost efectuată cu respectarea legii, dividendele trebuind a fi virate direct către reclamantă, în raport de numărul acțiunilor deținute în cadrul societății, pârâta neputând invoca necunoașterea legii și ignorarea calității de acționar a reclamantei la data ținerii adunării generale în care s-a hotărât asupra repartizării profitului, sub forma dividendelor. Se reține că în cauză, repartizarea dividendelor a fost efectuată către Ministerul Finanțelor, fiind plătite acestei instituții drepturile constând în dividende.

Având în vedere că reclamanta era singurul titular al dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în procentul stabilit prin Legea nr. 247/2005, aceasta era cea care trebuia să încaseze sumele repartizate cu titlu de dividende, sumele urmând a fi plătite reclamantei în termenul stabilit prin hotărârea AGA, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat [art. 67 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 31/1990]. Se reține, totodată, că la data de 28 noiembrie 2008 pârâta a achitat reclamantei suma ce i se cuvenea acesteia cu titlu de dividende.

Însă, reclamanta a operat în mod greșit imputația plății în condițiile prevăzute de art. 1111 C. civ., debitoarea obligației indicând expres pe ordinul de plată că suma virată reprezintă dividendele aferente anului 2005. În schimb, nu poate fi înlăturat dreptul reclamantei la dobânzi legale, art. 67 alin. (2) teza finală din Legea nr. 31/1990 stipulând că dacă nu a fost respectat termenul de plată, stabilit prin hotărâre, sau cel legal de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, societatea comercială va plăti daune interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale. În consecință, se apreciază temeinicia cererii de recurs doar în ceea ce privește dobânda legală, fiind reținut că debitul principal – dividendele au fost achitate.

În baza celor reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis, cu consecința modificării hotărârilor pronunțate în cauză de judecătorii instanțelor inferioare. Va fi admisă în parte acțiunea reclamantei și, fiind reținută achitarea către reclamantă a sumei reprezentând contravaloare dividende, va fi obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând dividende, dobândă ce se va calcula pentru perioada cuprinsă între data adoptării hotărârii nr. 8 a acționarilor pârâtei (29 mai 2006) și data achitării sumei cu titlu de dividende (28 noiembrie 2008). În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de recurentă, constând în plata taxelor judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursul declarata de reclamanta SC F.P. SA BUCUREȘTI. Modifică decizia comercială nr. 171 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și sentința comercială nr. 9810 din 22 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 6.029.883,80 lei pentru perioada 29 mai 2006 – 28 noiembrie 2008. Obligă intimata pârâtă C.N.I.N. SA BUCUREȘTI la plata către recurenta reclamantă a sumei de 9.407,07 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2011. Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul respingerii recursului declarat de reclamanta SC F.P.

SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

OPINIE SEPARATĂ

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile aduse deciziei recurate apreciez că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat 1) obligarea pârâtei C.N.I.N. SA la plata către subscrisa a sumei de 1.250.003,19 lei, reprezentând rest de plată reprezentând contravaloare dividende aferente anului 2005 neachitat până în prezent; 2) obligarea pârâtei C.N.I.N. SA la plata către subscrisa a sumei de 39.803,18 lei reprezentând dobânda legală comercială aferentă dividendelor neachitate subscrisei cu precizarea că aceasta urmează a fi actualizată până la data plății efective a debitului restant. Menționează că suma de 39.803,18 lei reprezintă dobânda legală acumulată până la data de 23 martie 2009. În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile H.G.

nr. 1481/2005, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, O.G. nr. 81/2007, Legea nr. 31/1990. În prezenta cauză, atât în considerentele sentinței comerciale nr. 9810 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cât și în considerentele deciziei comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, instanțele au reținut că în cauză neexecutarea la timp a obligației de plată a intimatei-pârâte C.N.I.N. SA către recurenta-reclamantă SC F.P. SA a dividendelor aferente anului 2005, a fost determinată de o cauză străină, neimputabilă intimatei-pârâte. Într-adevăr, în speță nu este vorba de o executare cu întârziere a obligației de plată a dividendelor aferente anului 2005 care să fie imputabilă intimatei-pârâte deoarece obligația de plată a acesteia către recurenta-reclamantă a dividendelor aferente exercițiului financiar pentru anul 2005 s-a născut în temeiul art. 6 din Titlul II din O.U.G.

nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Textul de lege menționat prevede că ,,În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice, vor vira partea corespunzătoare din acestea către F.P. În termen de maxim 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici vor recupera contravaloarea dividendelor prevăzute la alin. (1) conform metodologiei de restituire/compensare aprobată prin hotărâre a Guvernului.

În cazul în care operatorii economici prevăzuți la alin. (1) nu vor respecta termenul de 60 de zile, aceștia vor fi obligați să plătească dobânda legală pe fiecare zi de întârziere”. Metodologia de restituire/compensare a contravalorii dividendelor vărsate de agenții economici cu capital de stat la bugetul statului a fost stabilită prin H.G. nr. 1484/2007 privind metodologia de restituire/compensare a sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele anului 2005 – 2006 virate la bugetul de stat sau la bugetul instituției publice implicate în procesul de privatizare, care se cuvine F.P. Este de reținut că în vederea restituirii/compensării a sumelor reprezentând dividendele aferente anilor 2005-2006, art. 4 alin. (1) lit. e) din H.G.

nr. 1484/2007 prevedea avizul instituției publice implicate în procesul de privatizare sau al ministerului de resort, după caz, cu privire la sumele ce urmează a fi restituite/compensate. În avizul înregistrat sub nr. 7708 din 27 noiembrie 2008 s-a menționat că în exercițiul financiar 2005 suma cuvenită SC F.P. SA cu titlu de dividende este în cuantum de 6.029.883,90 lei (fila 27 din dosarul Tribunalului București). A doua zi după emiterea avizului de către Ministerul Finanțelor, prin ordinul de plată nr. 3 din 28 noiembrie 2008 intimata-pârâtă a virat în contul F.P. suma de 6.029.883,90 lei cu titlu de dividende pentru anul 2005 (fila 29 din dosarul Tribunalului București). Din cele arătate reiese că avizul înregistrat sub nr. 7708 din 27 noiembrie 2008 a făcut parte din procedura de restituire/compensare a contravalorii dividendelor vărsate de agenții economici cu capital de stat la bugetul statului astfel cum aceasta a fost stabilită prin H.G.

nr. 1484/2007. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context și dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 1484/2007 potrivit cărora, ,,Răspunderea privind stabilirea sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele aferente anilor 2005-2006 virate la bugetul de stat sau la bugetul instituției publice implicate în procesul de privatizare, care se cuvin SC F.P. SA revine exclusiv instituției publice implicate în procesul de privatizare sau ministerului de resort, prin persoanele abilitate de lege, după caz, și operatorilor economici, prin persoanele abilitate, care depun cererea de restituire”, dispoziții în temeiul cărora intimata-pârâtă a considerat că înainte de a efectua plata către recurenta-reclamantă se impunea să obțină avizul din partea Ministerului de Finanțe ca minister de resort, în ceea ce privește stabilirea cuantumului sumelor.

Or, așa cum am arătat deja, avizul înregistrat sub nr. 7708 a fost emis la 27 noiembrie 2008, iar plata dividendelor către SC F.P. SA de către intimata-pârâtă a fost efectuată a doua zi, respectiv 28 noiembrie 2008. În aceste condiții apreciez că în prezenta cauză intimata-pârâtă nu s-a sustras de la obligația de plată a dividendelor, sustragere culpabilă de natură a atrage sancțiunea curgerii de daune moratorii, întrucât procedura instituită de H.G. nr. 1484/2007 care se concretiza în emiterea avizului de către ministerul de resort este o procedură obligatorie care trebuia parcursă în vederea plății dividendelor. Având în vedere considerentele arătate apreciez că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a fi respins, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt.