ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 762/C din 14 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu,

secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte

acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta SC F.P. SA București

în contradictoriu cu pârâta SN G.N.R. Mediaș SA, a fost obligată pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 18.510.458,62 RON, reprezentând rest

dividende aferente anului 2005, la plata dobânzii legale aferente acestei sume

începând cu 29 august 2007 și până la data plății efective, la plata dobânzii

legale aferente sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 - 16

noiembrie 2007 și cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 245.832,98 RON,

fiind respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut,

în esență, că F.P. a devenit acționar al societății pârâte la data de 28

decembrie 2005 prin cesionarea acțiunilor deținute de Statul Român reprezentat

prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cesiunea fiind una deplin drept

realizată în temeiul Legii nr. 247/2005 și odată dobândită calitatea de

acționar, din această calitate decurg multitudinea de drepturi și obligații

caracteristice poziției dobândite de către partea reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, s-a

stabilit că agenții economici vizați în Anexa la Titlul VII din Legea nr.

247/2005, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul

de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, au obligația ca în termen

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, să vireze

partea corespunzătoare din acestea către F.P. Ca urmare a obligației instituite

de actul normativ mai sus amintit, operatorilor economici le revine obligația

de a recupera contravaloarea dividendelor prevăzute anterior, conform

Metodologiei de restituire sau compensare aprobată prin hotărârea guvernului.

Alin. (3) al art. 6 prevede că nerespectarea obligației instituită în termenul

de 60 de zile conduce la plata dobânzii legale pe fiecare zi de întârziere,

după expirarea termenului.

S-a apreciat că norma legală mai sus analizată este o normă

de interpretare, apărută ca urmare a practicii neunitare, la nivel național cu

privire la calitatea acționarului ce are dreptul de a dobândi dividendele

aferente anilor 2005 și 2006, respectiv acționarului cedent sau acționarului

cesionar.

Întrucât legea este cea care reglementează problematica

supusă dezbaterii, prima instanță a dat eficiență dispoziției legale,

înlăturând astfel apărarea părții pârâte care a apreciat că atâta timp cât

reclamanta și-a exercitat dreptul de vot în AGA nr. 4/2006 nu mai are dreptul

să pretindă în prezent plata dividendelor aferente anului 2005.

Pârâta nu a contestat cuantumul sumei solicitată de către

reclamantă cu titlu de dividende, respectiv 18.663.859,62 RON, sumă ce de

altfel reprezintă 15% din cuantumul total al dividendelor acordate

acționarilor, adică 138.250.812 RON. Din această sumă pârâta a făcut parțial

plata a 153.401 RON, rămânând un rest neachitat de 18.510.458,62 RON.

Cu privire la petitul 2, prima instanță a acordat, în

beneficiul reclamantei, plata dobânzii legale aferente sumei de 18.510.458,62

RON, începând cu data de 29 august 2007 și până la data plății efective.

În motivarea admiterii acestui capăt de cerere, prima

instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr.

81/2007, această dispoziție legală dobândind caracter special prin raportare la

dispozițiile art. 43 C. com., ce reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, în materie comercială, datoriile comerciale lichide

și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când acestea devin

exigibile. De la această normă având caracter general, legiuitorul român, prin

art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o normă cu caracter special,

respectiv obligarea operatorului economic la plata dobânzii legale devine

scadentă la expirarea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a

ordonanței de urgență a guvernului.

Doar de la această dată se poate reține culpa „operatorului

economic" care nu a luat măsurile de recuperare a contravalorii

dividendelor conform metodologiei de restituire/compensare de la bugetele de

stat/bugetele publice implicate, în contul cărora au fost vărsate sumele cu

titlu de dividende.

Dobânda îmbracă forma daunelor-interese a căror cuantificare

este una legală stabilită prin norma specială din O.U.G. nr. 81/2007. De

asemenea, s-a reținut că reclamanta nu poate invoca în susținerea cererii sale,

constând în obligarea la plata dobânzii de la scadența obligației de plată a

dividendelor - apreciată ca fiind ziua aprobării situațiilor financiare pentru

anul 2005, 19 mai 2006 -, principiile de drept și drepturile consfințite

asociaților de către Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată,

atâta timp cât partea reclamantă nu a uzitat de dreptul consfințit de art. 132

din lege, privind atacarea în instanță a Hotărârii AGA nr. 12/2007.

În speță, s-a apreciat că voinței asociaților li se

suprapune obligația legală instituită de O.U.G. nr. 81/2007, ce primează, cu

atât mai mult cu cât cedentul este Statul Român, prin organele sale de

reprezentare, iar cesionarul a luat ființă tot prin voința Statului Român.

S-a mai reținut că în realizarea dreptului său reclamanta se

sprijină pe dispozițiile derogatorii prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 și doar în

final pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, altfel spus, instanța a apreciat că nu

poate să dea eficiență trunchiat dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007, numai în

partea favorabilă părții reclamante.

O.U.G. nr. 81/2007 a intrat în vigoare la data de 28 iunie

2007, astfel încât obligația de plată a dobânzii legale devine scadentă la 60

de zile calculate pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C.

proc. civ., respectiv 29 august 2007.

Pentru toate aceste motive, prima instanță a obligat pârâta

la plata către reclamantă a daunelor interese, constând în dobânda legală,

aferentă sumei de 18.510.458,62 RON, începând cu data de 29 august 2007 și până

la data plății efective, respingând restul petitului cu privire la dobânda

acordată.

Cu privire la cel de-al treilea petit, tribunalul a acordat

dobânda legală aferentă sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 -

16 noiembrie 2007, respectiv între data scadenței dobânzii conform art. 6 alin.

(3) din O.U.G.. nr. 81/2007 și data plății debitului prin OP nr. X.

Referitor la cel de-al patrulea petit, s-a reținut că

dobânda solicitată a fost acordată prin petitul 2 al acțiunii.

În ceea ce privește petitele 2 și 3 ale acțiunii

introductive de instanță constând în obligarea la plata dobânzii legale,

tribunalul a reținut că acestea urmează a fi cuantificate și individualizate în

faza de executare silită, de către executorul judecătoresc, ce va avea în

vedere dispozițiile O.U.G. nr. 2/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SN G.N.R.

Mediaș SA, iar prin Decizia comercială nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul pârâtei și a

schimbat sentința atacată, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a

reținut ca fiind întemeiată critica apelantei referitoare la interpretarea

greșită a primei instanțe a efectelor Hotărârii AGA nr. 12 din 12 noiembrie

2007 a SN G.N.R. SA Mediaș.

Astfel, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 12 din 12

noiembrie 2007 a Adunării Generale a Acționarilor SN G.N.R. SA Mediaș, s-a

aprobat la art. 5 cu majoritate de voturi „pentru", corespunzător cotei de

85,007% de participare și votul împotrivă a SC F.P. SA, corespunzător cotei de

participare de 14,992%, plata către reclamantă a dividendelor în sumă de

153.401 RON conform art. 6 din O.U.G. nr. 81 din 28 iunie 2007 pentru perioada

28 - 31 decembrie 2005.

Această hotărâre AGA a fost publicată în M. Of. al României,

Partea a IV-a, nr. 3518 din 27 noiembrie 2007, iar potrivit art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale hotărârile adunării

generale „pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării

în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au

luat parte la adunarea generală sau care au votat contra".

S-a mai reținut că reclamanta nu a uzat de calea legală

prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pentru anularea Hotărârii

AGA nr. 12/2007 și din probele dosarului nu rezultă că aceasta a fost anulată,

astfel că hotărârea AGA își produce efectele juridice, inclusiv față de

acționarul minoritar care a votat „contra" conform art. 132 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, iar prima instanță nu se putea substitui voinței acționarilor

privind calculul și repartizarea dividendelor, atât timp cât prin Hotărârea AGA

nr. 12/2007 acționarii au stabilit aceste aspecte și hotărârea se bucură de

prezumția de validitate.

S-au apreciat ca nefondate apărările reclamantei potrivit

cărora art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o procedură imperativă

privind împărțirea dividendelor, iar virarea dividendelor către F.P. ar fi o

obligație legală, independentă de Hotărârea AGA nr. 12/2007, întrucât calculul

și repartizarea dividendelor către un acționar nu se naște în baza legii, ci în

baza unei hotărâri AGA adoptată în condițiile legii, or dreptul subiectiv la

plata dividendelor nu se naște „ope legis", ci prin exercitarea căilor

prevăzute de lege.

În consecință, instanța de apel a constatat că tribunalul a

interpretat greșit dispozițiile legale obligând pârâta la plata sumei de

18.510.458,62 RON rest dividende aferente anului 2005, ignorând efectele

juridice ale Hotărârii AGA nr. 12/2007, care stabilesc dividende către

reclamantă în sumă de 153.401 RON achitate prin Ordinul de plată nr. X din 16

noiembrie 2007 și prin urmare nu datorează nici dobânda legală aferentă,

accesoriul urmând soarta principalului.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs

reclamanta SC F.P. SA București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a

susținut, în esență, că decizia atacată este nelegală având în vedere că

instanța a omis să observe incidența în speță a principiului specialia

generalibus derogant, prevederile O.U.G. nr. 81/2007 derogând de la normele

Legii nr. 31/1990. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, dreptul

subiectiv la plata dividendelor nu se mai naște în favoarea recurentei ca

urmare a unei hotărâri AGA, ci „ope legis", altfel spus, temeiul pe care

și-a întemeiat pretenția dedusă judecății nu este unul convențional, ci unul legal,

respectiv un act normativ aflat în vigoare.

A mai susținut recurenta că anularea unei hotărâri AGA în

baza art. 132 din Legea nr. 31/1990 poate fi realizată doar pentru considerente

de legalitate, nu și de oportunitate, cu alte cuvinte, acțiunea în anulare are

un caracter social, fiind formulată pentru a conduce la contracararea

încălcării intereselor generale ale societății.

Recursul reclamantei SC F.P. SA București este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Problema de drept pusă în discuție și de soluționarea căreia

depinde dreptul la dividende pentru anul financiar 2005 este momentul

dobândirii calității de acționar a recurentei la societatea pârâtă, în raport

de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 247/2005, H.G

nr. 1481/2005 și O.U.G. nr. 81/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 2, 3 și 6 cuprinse în Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, F.P. este entitatea juridică având ca scop realizarea

plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv de stat în perioada de referință prevăzută de art. 1 alin. (1) din lege,

iar conform art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1481/2005. Capitalul social inițial

al societății comerciale F.P. SA, la înființare, este constituit din activele

prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - e) din titlul VII al Legii nr.

247/2005, coroborat cu punctul 1.1 din Anexa la același titlu VII, recurenta

având calitatea de acționar semnificativ al pârâtei, cu o cotă de 15% din

capitalul social.

Recurenta F.P. a dobândit de drept calitatea de acționar,

prin efectul Legii nr. 247/2005, legea și H.G. nr. 1481/2005 fiind actele

normative în baza cărora s-a efectuat de drept transferul acțiunilor societății

pârâte către reclamantă, împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente

acestora, deci inclusiv dreptul la dividendele pentru anul financiar 2005.

În ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, acestea

vin tocmai în aplicarea Legii nr. 247/2005, lege în temeiul căreia a fost

înființată recurenta F.P. Astfel, art. 1 alin. (2) din Titlul II prevede în mod

expres faptul că transferul dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute

la alin. (1) se realizează de drept, iar art. 6 alin. (1) din același act

normativ prevede obligația operatorilor economici prevăzuți în anexa la Titlul

II din lege, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către

bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, de a vira partea

corespunzătoare din acestea către F.P.

Pe cale de consecință, textul legal anterior menționat nu

prevede posibilitatea societăților comerciale să plătească dividendele cuvenite

anului 2005, ci însăși obligația acestora de a vira partea corespunzătoare

aferentă pachetului de acțiuni. În acest sens, este de subliniat că nu poate fi

reținută teza conform căreia art. 6 alin. (1) este textul legal în baza căruia

s-ar fi constituit dreptul Fondului la dividendele aferente anului 2005,

întrucât aceasta ar însemna a admite situația în care deși a dobândit calitatea

de acționar încă din anul 2005, recurenta nu ar fi avut dreptul la dividende,

concluzie inacceptabilă, având în vedere că dreptul la dividende decurge din

calitatea de acționar.

Referitor la argumentul instanței de apel în sensul că

reclamanta nu a atacat în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 Hotărârea AGA

nr. 12/2007, prin care s-a stabilit ca plata dividendelor să fie efectuată

către Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie este lipsit

de relevanță juridică, având în vedere că reclamanta nu contestă aprobarea

situației financiare a anului 2005, astfel încât o acțiune în anulare promovată

în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 ar fi fost lipsită de

interes.

În ceea ce privește cuantumul dividendelor cuvenite

reclamantei, corespunzător cotei sale de participare la capitalul social al

pârâtei și respectiv a datoriilor solicitate și acordate acesteia se va reține

că sumele nu au fost contestate de intimata-pârâtă, iar recurenta-reclamantă nu

a formulat critici în acest sens, astfel că nu se impune cenzurarea acestor

aspecte.

Pentru considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs în

sensul modificării deciziei atacate și în consecință, va respinge apelul

pârâtei SN G.N.R. Mediaș SA, declarat împotriva sentinței primei instanțe.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte

căzută în pretenții, intimata-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 118.421,50 RON, către recurenta F.P. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta F.P. SA BUCUREȘTI

împotriva Deciziei comerciale nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o modifică, în sensul

că respinge apelul pârâtei SN G.N.R. Mediaș SA declarat împotriva Sentinței

civile nr. 762/C din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și

de contencios administrativ.

Obligă intimata-pârâtă SN G.N.R. Mediaș SA la 118.421,50

RON, cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă F.P. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.