ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 762/C din 14 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta SC F.P. SA București în contradictoriu cu pârâta SN G.N.R. Mediaș SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.510.458,62 RON, reprezentând rest dividende aferente anului 2005, la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu 29 august 2007 și până la data plății efective, la plata dobânzii legale aferente sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 - 16 noiembrie 2007 și cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 245.832,98 RON, fiind respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că F.P. a devenit acționar al societății pârâte la data de 28 decembrie 2005 prin cesionarea acțiunilor deținute de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cesiunea fiind una deplin drept realizată în temeiul Legii nr. 247/2005 și odată dobândită calitatea de acționar, din această calitate decurg multitudinea de drepturi și obligații caracteristice poziției dobândite de către partea reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, s-a stabilit că agenții economici vizați în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, au obligația ca în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, să vireze partea corespunzătoare din acestea către F.P.

Ca urmare a obligației instituite de actul normativ mai sus amintit, operatorilor economici le revine obligația de a recupera contravaloarea dividendelor prevăzute anterior, conform Metodologiei de restituire sau compensare aprobată prin hotărârea guvernului. Alin. (3) al art. 6 prevede că nerespectarea obligației instituită în termenul de 60 de zile conduce la plata dobânzii legale pe fiecare zi de întârziere, după expirarea termenului. S-a apreciat că norma legală mai sus analizată este o normă de interpretare, apărută ca urmare a practicii neunitare, la nivel național cu privire la calitatea acționarului ce are dreptul de a dobândi dividendele aferente anilor 2005 și 2006, respectiv acționarului cedent sau acționarului cesionar.

Întrucât legea este cea care reglementează problematica supusă dezbaterii, prima instanță a dat eficiență dispoziției legale, înlăturând astfel apărarea părții pârâte care a apreciat că atâta timp cât reclamanta și-a exercitat dreptul de vot în AGA nr. 4/2006 nu mai are dreptul să pretindă în prezent plata dividendelor aferente anului 2005. Pârâta nu a contestat cuantumul sumei solicitată de către reclamantă cu titlu de dividende, respectiv 18.663.859,62 RON, sumă ce de altfel reprezintă 15% din cuantumul total al dividendelor acordate acționarilor, adică 138.250.812 RON. Din această sumă pârâta a făcut parțial plata a 153.401 RON, rămânând un rest neachitat de 18.510.458,62 RON. Cu privire la petitul 2, prima instanță a acordat, în beneficiul reclamantei, plata dobânzii legale aferente sumei de 18.510.458,62 RON, începând cu data de 29 august 2007 și până la data plății efective.

În motivarea admiterii acestui capăt de cerere, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007, această dispoziție legală dobândind caracter special prin raportare la dispozițiile art. 43 C. com., ce reprezintă dreptul comun în materie. Astfel, în materie comercială, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când acestea devin exigibile. De la această normă având caracter general, legiuitorul român, prin art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o normă cu caracter special, respectiv obligarea operatorului economic la plata dobânzii legale devine scadentă la expirarea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență a guvernului.

Doar de la această dată se poate reține culpa „operatorului economic" care nu a luat măsurile de recuperare a contravalorii dividendelor conform metodologiei de restituire/compensare de la bugetele de stat/bugetele publice implicate, în contul cărora au fost vărsate sumele cu titlu de dividende. Dobânda îmbracă forma daunelor-interese a căror cuantificare este una legală stabilită prin norma specială din O.U.G. nr. 81/2007. De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu poate invoca în susținerea cererii sale, constând în obligarea la plata dobânzii de la scadența obligației de plată a dividendelor - apreciată ca fiind ziua aprobării situațiilor financiare pentru anul 2005, 19 mai 2006 -, principiile de drept și drepturile consfințite asociaților de către Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată, atâta timp cât partea reclamantă nu a uzitat de dreptul consfințit de art. 132 din lege, privind atacarea în instanță a Hotărârii AGA nr. 12/2007.

În speță, s-a apreciat că voinței asociaților li se suprapune obligația legală instituită de O.U.G. nr. 81/2007, ce primează, cu atât mai mult cu cât cedentul este Statul Român, prin organele sale de reprezentare, iar cesionarul a luat ființă tot prin voința Statului Român. S-a mai reținut că în realizarea dreptului său reclamanta se sprijină pe dispozițiile derogatorii prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 și doar în final pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, altfel spus, instanța a apreciat că nu poate să dea eficiență trunchiat dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007, numai în partea favorabilă părții reclamante. O.U.G. nr. 81/2007 a intrat în vigoare la data de 28 iunie 2007, astfel încât obligația de plată a dobânzii legale devine scadentă la 60 de zile calculate pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv 29 august 2007. Pentru toate aceste motive, prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor interese, constând în dobânda legală, aferentă sumei de 18.510.458,62 RON, începând cu data de 29 august 2007 și până la data plății efective, respingând restul petitului cu privire la dobânda acordată. Cu privire la cel de-al treilea petit, tribunalul a acordat dobânda legală aferentă sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 - 16 noiembrie 2007, respectiv între data scadenței dobânzii conform art. 6 alin. (3) din O.U.G.. nr. 81/2007 și data plății debitului prin OP nr. X. Referitor la cel de-al patrulea petit, s-a reținut că dobânda solicitată a fost acordată prin petitul 2 al acțiunii.

În ceea ce privește petitele 2 și 3 ale acțiunii introductive de instanță constând în obligarea la plata dobânzii legale, tribunalul a reținut că acestea urmează a fi cuantificate și individualizate în faza de executare silită, de către executorul judecătoresc, ce va avea în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 2/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SN G.N.R. Mediaș SA, iar prin Decizia comercială nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată critica apelantei referitoare la interpretarea greșită a primei instanțe a efectelor Hotărârii AGA nr. 12 din 12 noiembrie 2007 a SN G.N.R.

SA Mediaș. Astfel, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 12 din 12 noiembrie 2007 a Adunării Generale a Acționarilor SN G.N.R. SA Mediaș, s-a aprobat la art. 5 cu majoritate de voturi „pentru", corespunzător cotei de 85,007% de participare și votul împotrivă a SC F.P. SA, corespunzător cotei de participare de 14,992%, plata către reclamantă a dividendelor în sumă de 153.401 RON conform art. 6 din O.U.G. nr. 81 din 28 iunie 2007 pentru perioada 28 - 31 decembrie 2005. Această hotărâre AGA a fost publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, nr. 3518 din 27 noiembrie 2007, iar potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale hotărârile adunării generale „pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra". S-a mai reținut că reclamanta nu a uzat de calea legală prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pentru anularea Hotărârii AGA nr. 12/2007 și din probele dosarului nu rezultă că aceasta a fost anulată, astfel că hotărârea AGA își produce efectele juridice, inclusiv față de acționarul minoritar care a votat „contra" conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, iar prima instanță nu se putea substitui voinței acționarilor privind calculul și repartizarea dividendelor, atât timp cât prin Hotărârea AGA nr. 12/2007 acționarii au stabilit aceste aspecte și hotărârea se bucură de prezumția de validitate.

S-au apreciat ca nefondate apărările reclamantei potrivit cărora art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o procedură imperativă privind împărțirea dividendelor, iar virarea dividendelor către F.P. ar fi o obligație legală, independentă de Hotărârea AGA nr. 12/2007, întrucât calculul și repartizarea dividendelor către un acționar nu se naște în baza legii, ci în baza unei hotărâri AGA adoptată în condițiile legii, or dreptul subiectiv la plata dividendelor nu se naște „ope legis", ci prin exercitarea căilor prevăzute de lege.

În consecință, instanța de apel a constatat că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale obligând pârâta la plata sumei de 18.510.458,62 RON rest dividende aferente anului 2005, ignorând efectele juridice ale Hotărârii AGA nr. 12/2007, care stabilesc dividende către reclamantă în sumă de 153.401 RON achitate prin Ordinul de plată nr. X din 16 noiembrie 2007 și prin urmare nu datorează nici dobânda legală aferentă, accesoriul urmând soarta principalului. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs reclamanta SC F.P. SA București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că decizia atacată este nelegală având în vedere că instanța a omis să observe incidența în speță a principiului specialia generalibus derogant, prevederile O.U.G. nr. 81/2007 derogând de la normele Legii nr. 31/1990. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, dreptul subiectiv la plata dividendelor nu se mai naște în favoarea recurentei ca urmare a unei hotărâri AGA, ci „ope legis", altfel spus, temeiul pe care și-a întemeiat pretenția dedusă judecății nu este unul convențional, ci unul legal, respectiv un act normativ aflat în vigoare. A mai susținut recurenta că anularea unei hotărâri AGA în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990 poate fi realizată doar pentru considerente de legalitate, nu și de oportunitate, cu alte cuvinte, acțiunea în anulare are un caracter social, fiind formulată pentru a conduce la contracararea încălcării intereselor generale ale societății.

Recursul reclamantei SC F.P. SA București este fondat, pentru considerentele ce urmează: Problema de drept pusă în discuție și de soluționarea căreia depinde dreptul la dividende pentru anul financiar 2005 este momentul dobândirii calității de acționar a recurentei la societatea pârâtă, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1481/2005 și O.U.G. nr. 81/2007. Potrivit dispozițiilor art. 2, 3 și 6 cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, F.P. este entitatea juridică având ca scop realizarea plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință prevăzută de art. 1 alin. (1) din lege, iar conform art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1481/2005. Capitalul social inițial al societății comerciale F.P. SA, la înființare, este constituit din activele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborat cu punctul 1.1 din Anexa la același titlu VII, recurenta având calitatea de acționar semnificativ al pârâtei, cu o cotă de 15% din capitalul social. Recurenta F.P. a dobândit de drept calitatea de acționar, prin efectul Legii nr. 247/2005, legea și H.G. nr. 1481/2005 fiind actele normative în baza cărora s-a efectuat de drept transferul acțiunilor societății pârâte către reclamantă, împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente acestora, deci inclusiv dreptul la dividendele pentru anul financiar 2005. În ceea ce privește dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2007, acestea vin tocmai în aplicarea Legii nr. 247/2005, lege în temeiul căreia a fost înființată recurenta F.P. Astfel, art. 1 alin. (2) din Titlul II prevede în mod expres faptul că transferul dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute la alin. (1) se realizează de drept, iar art. 6 alin. (1) din același act normativ prevede obligația operatorilor economici prevăzuți în anexa la Titlul II din lege, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, de a vira partea corespunzătoare din acestea către F.P. Pe cale de consecință, textul legal anterior menționat nu prevede posibilitatea societăților comerciale să plătească dividendele cuvenite anului 2005, ci însăși obligația acestora de a vira partea corespunzătoare aferentă pachetului de acțiuni.

În acest sens, este de subliniat că nu poate fi reținută teza conform căreia art. 6 alin. (1) este textul legal în baza căruia s-ar fi constituit dreptul Fondului la dividendele aferente anului 2005, întrucât aceasta ar însemna a admite situația în care deși a dobândit calitatea de acționar încă din anul 2005, recurenta nu ar fi avut dreptul la dividende, concluzie inacceptabilă, având în vedere că dreptul la dividende decurge din calitatea de acționar.

Referitor la argumentul instanței de apel în sensul că reclamanta nu a atacat în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 Hotărârea AGA nr. 12/2007, prin care s-a stabilit ca plata dividendelor să fie efectuată către Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie este lipsit de relevanță juridică, având în vedere că reclamanta nu contestă aprobarea situației financiare a anului 2005, astfel încât o acțiune în anulare promovată în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 ar fi fost lipsită de interes. În ceea ce privește cuantumul dividendelor cuvenite reclamantei, corespunzător cotei sale de participare la capitalul social al pârâtei și respectiv a datoriilor solicitate și acordate acesteia se va reține că sumele nu au fost contestate de intimata-pârâtă, iar recurenta-reclamantă nu a formulat critici în acest sens, astfel că nu se impune cenzurarea acestor aspecte.

Pentru considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs în sensul modificării deciziei atacate și în consecință, va respinge apelul pârâtei SN G.N.R. Mediaș SA, declarat împotriva sentinței primei instanțe. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, intimata-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 118.421,50 RON, către recurenta F.P. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta F.P. SA BUCUREȘTI împotriva Deciziei comerciale nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul pârâtei SN G.N.R. Mediaș SA declarat împotriva Sentinței civile nr. 762/C din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă intimata-pârâtă SN G.N.R. Mediaș SA la 118.421,50 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă F.P. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.