ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2684/2011

Ședința publică de la 15 septembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 26 aprilie 2010, A.V.A.S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.P. SA solicitând instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 832.432,53 lei majorări de întârziere calculate în perioada 31 mai 2007 – 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2006 precum și la plata sumei de 378.625,24 lei majorări de întârziere calculate pe perioada 1 iulie 2008 – 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2007. A susținut în cererea sa de chemare în judecată că în conformitate cu art. 720 1 C. proc.

civ. a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, anexând în acest sens înscrisuri și că în temeiul art. 67 alin. (2), art. 123 alin. (3), art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 statul având calitatea de acționar la societatea pârâtei, reclamanta era îndreptățită la plata dividendelor pentru anii 2006-2007, în valoare de 16.827,24 lei sumă achitată cu întârziere, la data de 13 noiembrie 2009, împrejurare față de care au fost calculate majorări de întârziere cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 64 din 30 iulie 2001. Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 838.432,53 lei cu titlul de majorări de întârziere pentru perioada 31 mai 2007 – 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2006 și a sumei de 378.625,24 lei majorări de întârziere calculate pe perioada 1 iulie 2008 – 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2007, așa cum rezultă din sentința nr. 545 din 6 decembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că dreptul reclamantei de a primi dividende rezultă din calitatea de acționar conferită de Legea nr. 31/1990 și O.U.G.

nr. 88/1997 modificate prin Legea nr. 99/1999, privind privatizarea, că prin procesele verbale ale Adunării Generale Ordinare a Acționarilor ale SC C.P. SA din 25 aprilie 2007 și din 18 aprilie 2008 s-au stabilit dividendele ce se cuvin reclamantei pentru anii financiari 2006 – 2007 și față de împrejurarea că acestea au fost achitate la 13 noiembrie 2009, corect au fost calculate majorările de întârziere, pentru perioada de întârziere în plată, neputând fi reținute apărările pârâtei privind lipsa culpei sale în virarea cu întârziere a sumei reprezentând dividendele, în condițiile în care plata cu titlul de impozit s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și cu prejudicierea reclamantei în calitatea sa de acționar.

Și cum obligația societăților comerciale de a plăti dividende acționarilor este de natură comercială, plata cu întârziere a acestora determină aplicarea art. 43 C. com. Împotriva acestei hotărâri pârâta a formulat apel care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 9 din 31 ianuarie 2011. Analizând motivele de apel, instanța de apel a reținut că înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv procesele verbale ale Adunării Generale a Acționarilor SC C.P.

SA privind stabilirea dividendelor, Hotărârea nr. 2 din 25 aprilie 2007 a Adunării Generale a Acționarilor prin care s-au aprobat dividendele aferente exercițiului financiar 2006, Hotărârea nr. 2 din 18 aprilie 2008 a Adunării Generale prin care s-au aprobat dividendele aferente exercițiului financiar 2007 precum și împrejurarea că pârâta a aplicat greșit impozitul asupra dividendelor și nu s-a folosit de lichiditățile respective, încălcând dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, confirmă soluția primei instanțe privind admiterea acțiunii. A mai reținut instanța de apel că răspunsurile contradictorii primite de la diferite organe financiare, de către pârâtă, nu o pot exonera de răspundere cât timp impozitul i-a fost restituit ca nedatorat, suma aferentă fiind virată reclamantei cu titlul de dividende.

Pârâta SC C.P. SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel înregistrat la data de 8 martie 2010, pe care l-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Recurenta pârâtă a susținut în recursul său că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, soluționarea cauzei atârnând de dezlegarea chestiunii de drept legată de statuarea aplicării în speță a dispozițiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală. În acest sens a susținut că în temeiul art. 36 alin. (4) C. fisc., precum și al adresei A.N.A.F. nr. 86006 din 31 august 2007, recurenta a virat reclamantei A.V.A.S. dividendele nete aferente anilor 2006 – 2007, impozitul pe aceste dividende fiind virat Ministerului de Finanțe. Ulterior Ministerul de Finanțe și-a schimbat punctul de vedere în interpretarea art. 36 alin. (4) C. fisc. considerând dividendele neimpozabile și a returnat sumele reprezentând impozit pe dividende, sume pe care recurenta pârâtă le-a virat în contul reclamantei A.V.A.S. Cu toate acestea, plata astfel făcută, nu schimbă caracterul impozabil al dividendelor și nici justețea reținerii la sursa impozitului pe dividende la care a procedat inițial, recurenta considerând că până la începutul anului 2007 acționar majoritar al C.P.

era Ministerul Economiei și Comerțului iar după intervenirea O.G. nr. 101/2006, acționar majoritar a devenit A.V.A.S. , astfel că nu este îndeplinită condiția celor doi ani de deținere a calității de acționar în cotă mai mare de 15% ce trebuia îndeplinită pentru ca dividendele să fie neimpozabile. Recursul este nefondat. Analizând motivele invocate de recurentă Curtea, constată că art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor art. 67 alin. (2), art. 123 alin. (3), art. 111 (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 raportate la art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2001, O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 precum și dispozițiile O.U.G.

nr. 101/2006 și a art. 36 alin. (4) C. fisc. Astfel în mod corect, atât instanța de fond cât și cea de apel au invocat Hotărârile nr. 2 din 25 aprilie 2007 și nr.2 din 18 aprilie 2008 Adunarea Generală a Acționarilor C.P. SA potrivit cărora s-a aprobat plata dividendelor aferente exercițiilor financiare ale anilor 2006 și 2007 către acționarul A.V.A.S. . Ambele hotărâri au reținut aprobarea dividendelor brute pe acțiune, stabilind și suma aferentă în lei pe acționar, dar și modalitățile de plată, plata urmând a fi făcută în termen de 6 luni de la data Adunării Generale cu excepția A.V.A.S. pentru care urma a se face aplicarea termenului stabilit prin O.G. nr. 64/2001. Ca urmare, pârâta era obligată să facă plata dividendelor brute către A.V.A.S.

conform Hotărârilor Adunării Generale, decizia acesteia de a vira impozitul pe dividende către Ministerul Finanțelor Publice nefiind în măsură să o exonereze de răspundere pentru plata integrală a dividendelor de către A.V.A.S. în considerarea prevederilor celor două hotărâri ale Adunării Generale C.P. SA dar și a art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit căruia pentru perioada de întârziere în plata dividendelor societatea comercială în culpă plătește daune interese la nivelul dobânzii legale. Neînțelegerile dintre pârâtă și Ministerul Finanțelor ca și interpretarea de către cele două părți textului art. 36 alin. (4) C. fisc. nu pot fi imputate reclamantei care, conform legii și hotărârilor Adunării Generale C.P.

SA, era îndreptățită să primească dividendele brute așa cum s-a hotărât în Adunările Generale din 2007 și 2008 și nu dividendele nete cum greșit s-a procedat. În acest context Curtea constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.P. SA împotriva deciziei civile nr. 9 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.